spaler sn vz spalier

spalier [At: BREZOIANU, A. 295/1 / P: ~li-er / V: ~lir (Pl și: ~ire sn, ~iruri sn, ~iri sm), ~ler (Pl și: ~leruri, ~leri sm), (îvr) șpaler sn, șpalir snm / Pl: ~e sn, (înv) ~uri sn, ~i sm / E: fr espalier, ger Spalier] 1 sn Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un perete de verdeață. 2 sn Gard viu. 3 sn (Pex) Alee mărginită de un spalier (1). 4 sn Suport din stâlpi între care sunt întinse orizontal și paralel fire de sârmă zincată, pentru susținerea unor plante agățătoare sau a ramurilor unor copaci a căror creștere este dirijată de om. 5 sn (Pex) Arbore sau arbori fructiferi ale căror ramuri sunt susținute pe un schelet de fire de sârmă zincată. 6 sn (Pex) Sistem de aranjare și de susținere a plantelor cu ajutorul unui spalier (4). 7 sn (Îvr; îs) Contra-spalir Schelet din lemn plasat la oarecare distanță de un spalier (4), care servește la susținerea ramurilor arborilor fructiferi mai puțin înalți. 8 sn (Pex) Șir. 9 sn Aparat de gimnastică format din bare de lemn orizontale și paralele prinse de un schelet fixat pe perete. 10 sn (Buc; îf șpalir) Riglă foarte îngustă și lungă de câțiva metri. 11 sm (Buc; îf șpalir) Persoană care confecționeată șpalire (10).

șpaler sn vz șparhat

SPALIÉR, spaliere, s. n., și spalieri, s. m. 1. Schelet din bare paralele de lemn sau de metal, formînd un suport pentru anumite plante agățătoare sau ramuri de pomi, a căror creștere este dirijată de om. Călca greoi, agale, printre spalierii de viță, pe aleea curată, acoperită cu sfărîmături de scoici colorate. BART, E. 171. ◊ Loc. adv. În spalier = cu tulpina sau cu ramurile aranjate, agățate pe un spalier. Sate pitite în vîlcele – clădiri sure și roșcate, acoperișuri ascuțite, ferestre cu obloane verzi, ziduri pe care se cațără meri și peri în spalier. SADOVEANU, O. A. II 186. 2. Șir de tufe sau arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formînd un fel de perete de verdeață, de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în forma unei scări fixate pe perete. – Pronunțat; -li-er. -Variantă: (învechit, rar) șpalér (GOLESCU, Î. 74) s. n.

ȘPALÉR s. n. v. spalier.

SPALIÉR s.n. 1. Scară făcută din bare paralele (de lemn) pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. Șir de plante sau arbuști cu ramurile tunse, care alcătuiesc un perete de verdeață în lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete; scară fixă. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

SPALIÉR s. n. 1. scară din bare paralele pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. șir de tufe tunse, perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete. (< germ. Spalier)

SPALIÉR ~e n. 1) Sistem de susținere a viței de vie și a unor pomi fructiferi, format din stâlpi verticali între care sunt întinse orizontal mai multe rânduri de sârmă, de care se leagă aceste plante. 2) Rând de plante sau de arbuști cu ramurile tunse care formează un perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastică constituit dintr-o scară fixată vertical pe un perete; scară fixă. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

spalier n. 1. șireag de soldați; 2. alee: spalieri de portocali (= fr. espalier).

*spaliér n., pl. e (fr. espalier, d. it. spalliera, spătar, rezemătoare, spalletta, parapet, d. spalla, umăr; germ. spalier. V. spată). Șir de pomĭ roditorĭ saŭ chear și un singur pom cu ramurile întinse pe stinghiĭ (așezate pe acelașĭ plan) saŭ pe un zid.

spaliér (-li-er) s. n., pl. spaliére

spaliér s. n. (sil. -li-er), pl. spaliére

spalier

SPALIÉR s. gard viu.

SPALIER s. gard viu.

spaliér (-re), s. n. – Suport, scară fixă. – Var. spalir. It. spalliere, prin intermediul germ. Spalier.