2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spătări vi [At: NECULCE, L. 124 / Pzi: ~resc / E: spătar1] A exercita funcția de spătar1 (1).

A SPĂTĂRÍ ~ésc intranz. înv. A fi spătar. /Din spătar

SPĂTĂRI vb. (Mold.) A exercita funcția de (mare) spătar. L-au pus spătar mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit. NECULCE. Etimologie: spătar + suf. -i. Vezi și spătar, spătărel, spătăresc, spătărie.

Intrare: spătărire
spătărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spătărire
  • spătărirea
plural
  • spătăriri
  • spătăririle
genitiv-dativ singular
  • spătăriri
  • spătăririi
plural
  • spătăriri
  • spătăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: spătări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spătări
  • spătărire
  • spătărit
  • spătăritu‑
  • spătărind
  • spătărindu‑
singular plural
  • spătărește
  • spătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spătăresc
(să)
  • spătăresc
  • spătăream
  • spătării
  • spătărisem
a II-a (tu)
  • spătărești
(să)
  • spătărești
  • spătăreai
  • spătăriși
  • spătăriseși
a III-a (el, ea)
  • spătărește
(să)
  • spătărească
  • spătărea
  • spătări
  • spătărise
plural I (noi)
  • spătărim
(să)
  • spătărim
  • spătăream
  • spătărirăm
  • spătăriserăm
  • spătărisem
a II-a (voi)
  • spătăriți
(să)
  • spătăriți
  • spătăreați
  • spătărirăți
  • spătăriserăți
  • spătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • spătăresc
(să)
  • spătărească
  • spătăreau
  • spătări
  • spătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)