opțiuni

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spărgăluit, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 198 / Pl: ~iți, ~e / E: spărgălui] (Olt) Care se află în mare dezordine.

spărgălui [At: (a.1826) BV III, 521 / Pzi: ~esc / E: sparge + -ălui] 1-2 vtr (Îrg) A (se) sparge (1-2). 3 vt (Reg; fig) A spulbera (6). 4 vr (Îvr; d. așezări omenești, d. unități administrative) A se dezorganiza (1). 5 vt (Îvr; c. i. oștiri) A înfrânge. 6 vr (Olt; d. adunări, chefuri, jocuri etc.) A se sparge (11). 7 vt (Reg; îe) A ~ pământul A scormoni (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPĂRGĂLUI vb. v. împrăștia, răspândi, răzleți, risipi.

spărgălui vb. v. ÎMPRĂȘTIA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spărgăluit, spărgăluită, adj. (reg.) care se află în mare dezordine.

spărgălui, spărgăluiesc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni.

Intrare: spărgăluit
spărgăluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spărgăluit
  • spărgăluitul
  • spărgăluitu‑
  • spărgăluită
  • spărgăluita
plural
  • spărgăluiți
  • spărgăluiții
  • spărgăluite
  • spărgăluitele
genitiv-dativ singular
  • spărgăluit
  • spărgăluitului
  • spărgăluite
  • spărgăluitei
plural
  • spărgăluiți
  • spărgăluiților
  • spărgăluite
  • spărgăluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: spărgălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spărgălui
  • spărgăluire
  • spărgăluit
  • spărgăluitu‑
  • spărgăluind
  • spărgăluindu‑
 singular plural
  • spărgăluiește
  • spărgăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spărgăluiesc
 (să)
  • spărgăluiesc
  • spărgăluiam
  • spărgăluii
  • spărgăluisem
a II-a (tu)
  • spărgăluiești
 (să)
  • spărgăluiești
  • spărgăluiai
  • spărgăluiși
  • spărgăluiseși
a III-a (el, ea)
  • spărgăluiește
 (să)
  • spărgăluiască
  • spărgăluia
  • spărgălui
  • spărgăluise
plural I (noi)
  • spărgăluim
 (să)
  • spărgăluim
  • spărgăluiam
  • spărgăluirăm
  • spărgăluiserăm
  • spărgăluisem
a II-a (voi)
  • spărgăluiți
 (să)
  • spărgăluiți
  • spărgăluiați
  • spărgăluirăți
  • spărgăluiserăți
  • spărgăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • spărgăluiesc
 (să)
  • spărgăluiască
  • spărgăluiau
  • spărgăluiră
  • spărgăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)