2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÂNȚUÍ vb. IV v. spânzui.

SPÂNZUÍ, spânzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trata cu spânz un animal bolnav. [Var.: spânțuí vb. IV] – Spânz + suf. -ui.

SPÂNZUÍ, spânzuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trata cu spânz un animal bolnav. [Var.: spânțuí vb. IV] – Spânz + suf. -ui.

spânzui vt [At: CADE / V: ~nțui / Pzi: ~esc, (reg) spânzui / E: spânz1 + -ui] (C. i. animale sau părți ale corpului acestora) A trata diferite boli înfigând un fir de spânz1 (1) sub piele Si: (pop) a spânzi, a trage spânz(ul), (reg) a înierba, a spânjini.

SPÎNZUÍ, spînzuiesc, vb. IV. Tranz. A trata un animal bolnav cu rădăcină de spînz. Nu mai am purcea... A dat brînca în porci... I-am găurit urechea, am spînzuit-o, degeaba. A murit. STANCU, D. 263. – Variantă: (regional) spînțuí (SADOVEANU, F. J. 537) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spânzuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spânzuiésc, imperf. 3 sg. spânzuiá; conj. prez. 3 să spânzuiáscă

spânzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spânzuiésc, imperf. 3 sg. spânzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spânzuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÂNZUÍ vb. (reg.) a spânzi, (Ban.) a înierba. (A ~ o vită bolnavă.)

Intrare: spânțuire
spânțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spânțuire
  • spânțuirea
plural
  • spânțuiri
  • spânțuirile
genitiv-dativ singular
  • spânțuiri
  • spânțuirii
plural
  • spânțuiri
  • spânțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: spânzui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spânzui
  • spânzuire
  • spânzuit
  • spânzuitu‑
  • spânzuind
  • spânzuindu‑
singular plural
  • spânzuiește
  • spânzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spânzuiesc
(să)
  • spânzuiesc
  • spânzuiam
  • spânzuii
  • spânzuisem
a II-a (tu)
  • spânzuiești
(să)
  • spânzuiești
  • spânzuiai
  • spânzuiși
  • spânzuiseși
a III-a (el, ea)
  • spânzuiește
(să)
  • spânzuiască
  • spânzuia
  • spânzui
  • spânzuise
plural I (noi)
  • spânzuim
(să)
  • spânzuim
  • spânzuiam
  • spânzuirăm
  • spânzuiserăm
  • spânzuisem
a II-a (voi)
  • spânzuiți
(să)
  • spânzuiți
  • spânzuiați
  • spânzuirăți
  • spânzuiserăți
  • spânzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • spânzuiesc
(să)
  • spânzuiască
  • spânzuiau
  • spânzui
  • spânzuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spânțui
  • spânțuire
  • spânțuit
  • spânțuitu‑
  • spânțuind
  • spânțuindu‑
singular plural
  • spânțuiește
  • spânțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spânțuiesc
(să)
  • spânțuiesc
  • spânțuiam
  • spânțuii
  • spânțuisem
a II-a (tu)
  • spânțuiești
(să)
  • spânțuiești
  • spânțuiai
  • spânțuiși
  • spânțuiseși
a III-a (el, ea)
  • spânțuiește
(să)
  • spânțuiască
  • spânțuia
  • spânțui
  • spânțuise
plural I (noi)
  • spânțuim
(să)
  • spânțuim
  • spânțuiam
  • spânțuirăm
  • spânțuiserăm
  • spânțuisem
a II-a (voi)
  • spânțuiți
(să)
  • spânțuiți
  • spânțuiați
  • spânțuirăți
  • spânțuiserăți
  • spânțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • spânțuiesc
(să)
  • spânțuiască
  • spânțuiau
  • spânțui
  • spânțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spânzui spânțui

  • 1. regional A trata cu spânz un animal bolnav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spânzi înierba attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu mai am purcea... A dat brînca în porci... I-am găurit urechea, am spînzuit-o, degeaba. A murit. STANCU, D. 263.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Spânz + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09