SPÎNZURĂTOARE, (2) spînzurători, s. f. 1. Spînzurare. Condamnat la spînzurătoare. ▭ Ducîndu-se la rai, ca și cum ar fi mers la spînzurătoare. CREANGĂ, P. 317. 2. Dispozitiv format dintr-un ștreang prins de o construcție specială, de un copac etc. de care sînt spînzurați unii condamnați. Sub cerul cenușiu de toamnă... spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre cîmpia neagră. REBREANU, P. S. 11. Cine știe dacă prin relele purtări nu-și va sfîrși viața într-o spînzurătoare. NEGRUZZI, S. II 261.