2 intrări

58 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din sb. suhovrh.

sovârf sm [At: ANON. CAR. / V: ~rv, (îrg) solovârc, solov~, solovârv, (înv) sovabârv, sovavaerv, sovurc, solovaerv, solover, solovero, soloverv, solovor, (reg) sovâr, sovârc, sovav~, sovov~, sovovârv, solovârc, solovâr, slotovâr, sufulf, sufulg, sufulv, suveivârv, suvalf, șolov~, șo~, șovârv, șovov~, țo~ / Pl: ~i / E: scr suhoverh] (Bot) 1 (Șîc ~roșu) Plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă și păroasă, cu frunze ovale, cu flori mirositoare roșii-purpurii folosită drept colorant în industria casnică țărănească sau în medicina populară, datorită proprietăților ei diuretice și sudorifice Si: (reg) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dost, forostău, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoiște, vârf (Origanum vulgare). 2 (Trs; Buc) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 3 (Reg) Pliscul-cocoșului (Geranium lucidum). 4 (Reg) Năprasnică (Geranium robertianum). 5 (Reg) Priboi1 (Geranium rotundifolium). 6 (Reg) Fratele-priboiului (Geranium silvaticum). 7 (Reg; îf solovârv) Drobușor (Isatis tinctoria). 8 (Trs; îf sovavârf) Gălbenele (Lysimachia punctata). 9 (Reg; îf solovâr) Izmă-creață (Mentha verticillata). 10 (Reg; îf șovârf) Rogoz (Carex). 11 (Reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 12 (Reg) Sulfină-albă (Melilotus albus). 12 (Înv; îf solover, soloverv) Roibă1 (Rubia tinctorum). 13 (Trs; îf șovovârf) Volovatic (Swertia perennis). 14 (Reg; îf țovârf) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 15 (Reg; îc) Sufulf- (sau suvulv-, suvulf-) vânăt Sulcină-albastră (Trigonella caerulea). 16 (Reg; îc) ~-galben Pojarniță (Hypericum perforatum).

SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din scr. suhovrh.

SOVÂRF ~i m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, cu frunze opuse și cu flori roz (uneori albe), folosită în scopuri medicinale și în industria casnică (la vopsit). /<sb. suhovrh

SOVÂRV s. m. v. sovârf.

ȘOVÂRF s. m. v. sovârf.

SOVÎRF, sovîrfi, s. m. (Și în forma sovîrv) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mirositoare roșii-purpurii, întrebuințată în industria casnică la vopsit; crește prin locuri însorite și prin tufișuri; pînă în regiunea alpină (Origanum vulgare). Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM. Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31. – Variante: sovîrv, șovîrf (ODOBESCU, S. II 292) s. m.

sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (Origanum): sovârv de umplut flori CR. [Tr. solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].

sovîrf m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. suhovrŭhŭ, „vîrf uscat”; sîrb. -vrh, rut. -verh, sovîrf). Est. Sud. O plantă labiată înaltă de vre-o 50 c. m. cu frunze dințate și florĭ roșiĭ saŭ alt-fel din care se scoate o văpsea galbenă, roșie orĭ neagră (origanum). – Și șo-, solovîrf și sovovîrf (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOVÂRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

SOVÂRF s. v. pălăria-cucului.

SOVÂRF-GALBEN s. v. pojarniță, sunătoare.

SOVÎRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

sovîrf-galben s. v. POJARNIȚĂ. SUNĂTOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șovîrf (-fi), s. m. – Savur (Origanum vulgare). – Var. solovîrf, so(lo)vîrv. Sl. suchovrŭchŭ „vîrf uscat” (Candrea; Scriban), sb. suhovrh, cf. vîrf.Der. sovîrvariță, s. f. (plante, Hypericum quadrangulum, Inula britannica, Betonica officinalis).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

solovârv, (sovârv, sovârf), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă-văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu, 1990: 190). ♦ (med. pop.) Se folosește contra gălbezei la oi (Borza, 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi, 1925). – Din vsl. suhovrǔhǔ „vârf uscat” (Scriban); din srb. suhoverh (MDA).

sovârv, s.n. – v. solovârv („plantă erbacee”).

solovârv, (sovârv), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu 1990: 190). Se folosește contra gălbezei la oi (Borza 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi 1925). – Din srb. suhoverh (MDA).

sovârv, s.n. – v. solovârv.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOVÂRV (SOVÂRF) (< scr.) s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, meliferă, din familia labiatelor, înaltă de 30-50 cm, cu tulpina păroasă și cu flori roșii-purpurii, rar albe (Origanum vulgare). Florile și frunzele au proprietăți diuretice și sudorifice.

Intrare: sovârf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârf
  • sovârful
  • sovârfu‑
plural
  • sovârfi
  • sovârfii
genitiv-dativ singular
  • sovârf
  • sovârfului
plural
  • sovârfi
  • sovârfilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârv
  • sovârvul
  • sovârvu‑
plural
  • sovârvi
  • sovârvii
genitiv-dativ singular
  • sovârv
  • sovârvului
plural
  • sovârvi
  • sovârvilor
vocativ singular
plural
țovârf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șovârv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvulf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvaivârv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufulv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufulg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovurc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovovârv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovavârf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovavaerv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovovârf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovabârv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovaerv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovârf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovârv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solover
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
soloverv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
slotovâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
solovero
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovârf
  • șovârful
  • șovârfu‑
plural
  • șovârfi
  • șovârfii
genitiv-dativ singular
  • șovârf
  • șovârfului
plural
  • șovârfi
  • șovârfilor
vocativ singular
plural
sufulf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sovârf-galben
sovârf-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârful-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârfului-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfilor-galbeni
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sovârf, sovârfisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie (Origanum vulgare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: savur
    • format_quote Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM. DLRLC
    • format_quote Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.