soreață¹ sf [At: DDRF / V: (reg) ~at sm, ~ată, sureată / Pl: ~ețe / E: sorete] 1 (Iht; reg) Obleț (Alburnus alburnus). 2 (Iht; Mun; Olt) Latiță (Alburnoides bipunctatus).

soreață² sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ețe / E: soare³ + -eață] (Bot; reg) 1-2 Soreancă (2-3).

sorean, ~ă [At: DDRF / V: sur~ / Pl: ~eni, ~ene / E: soare³ + -ean] 1 smf Pește de apă dulce, cu lungimea medie de 7-8 cm, cu solzi lucitori, care înoată la suprafața apei Si: (reg) muscan, soreașcă, sorenaș (Leucaspius delineatus). 2 smf (Reg) Obleț (Alburnus alburnus). 3 smf (Iht; reg) Biban-soare (Lepomis gibbosus). 4 sf (Bot; Mol) Floarea-soarelui (Helianthus annuus).

soreat sm vz soreață¹

soreată sf vz soreață¹

sureată sf vz soreață

soreán și zoreán m., pl. enĭ (Cp. cu rut. zorĕányĭ, înstelat, d. zórĕa, stea, pin aluz. al asemănarea luĭ cu ocheana. V. ocheană 2). Est. Un mic pește argintiŭ numit și săbioară (alburnus lúcidus), maĭ mic de cît ocheana, cu care seamănă perfect. – în Olt. și soreață, pl. ețe? La Tkt. zorean, alt pește (blicca), care e un fel de plătică. V. obleț și rîbiță.

SOREAȚĂ s. v. albișoară, latiță, obleț, sorean.

soreață s. v. ALBIȘOARĂ. LATIȚĂ. OBLEȚ. SOREAN.

soreață², sorețe, s.f. (reg.) 1. floarea soarelui. 2. loc cultivat cu floarea soarelui.