4 intrări
21 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.
ȘOPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
soapă sf vz sopă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sopă sf [At: (a. 1790) IORGA, S. D. XVI, 366 / V: ~oapă / Pl: ~pe, (rar) ~pi sm / E: tc sopa] 1 (Înv) Ghioagă (1). 2 (Olt) Ciomag cu o măciucă în cap pe care îl poartă ciobanii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șop1 i vz șopa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șopa i [At: TEODOREANU, M. U. 66 / V: (reg) șop / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt care redă zgomotul făcut de cineva care vorbește cu voce scăzută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șopă sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~e / E: fr chope] (Îvr) 1-2 Șopină (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPA interj. (Numai repetat) Onomatopee care redă șoptitul cuiva. Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPĂ, șope, s. f. (Regional) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă. Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȘOPA interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în șoaptă). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sopă f. bâtă scurtă și groasă garnisită la cap cu fier: ce te aș măsura cu sopa! [Turc. SOPA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sópă f., pl. e (turc. [bg. strb.] sopa). Vechĭ. Azĭ Arg. Bîtă, ciomag (Beld. 3403 și 3960). V. peleacă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șópa-șópa interj. care arată șoapta: ĭa culcați-vă, măĭ, și nu maĭ tot șopa-șopa la capu meŭ!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!șopa-șopa/șopa, șopa/șopa, șopa, șopa interj,
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șopa-șopa/șopa, șopa interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șopa-șopa (șopa, șopa) interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SOPĂ s. v. ghioagă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sopă s. v. GHIOAGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sopă (-pe), s. f. – Buzdugan. Tc. sopa (Șeineanu, II, 326ș Lokotsch 1925). Sec. XIX, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma șopa-șopa, uneori și șopîc(-șopîc). – Der. șopăi (var. șopoi, șopocăi, șopăcăi), vb. (a șușoti); șopăit (var. șopocăit), s. n. (șușotit); șopăială (var. șopîcăială), s. f. (șușotit); șopîrcăi, vb. (Mold., a fraieri, a linguși); șopîrcăială, s. f. (lingușeală); șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu sl. šiputati, slov. šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din rom.; șopot, s. n. (susur, murmur), mr. șoput „șiroi”, megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52), bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor), var. de la cuvîntul anterior; șopti, vb. (a șușoti, a murmura), var. de la șopoti care se întilnește cu sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”, sb. šaptati „a șușoti”, rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal; șopteală, s. f. (șușoteală); șoptit, s. n. (murmur); șoptitor, adj. (murmurător); șoroboti, vb. (Mold., a șușoti), de la șopoti, cu r infix (după Scriban, legat de rus. šorošiti „a gîfîi”); șoroboteală, s. f. (șușotit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șopă, șope, s.f. (înv.) șopină (v.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șopa-șopainterjecție
- 1. Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
șopă, șopesubstantiv feminin
- 1. Măciucă scurtă și groasă. DLRLC DLRMsinonime: ghioagă
- Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332. DLRLC
-