2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SONORIZÁ, sonorizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) sonor. ♦ Tranz. și refl. (Despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră. ♦ A adăuga unei producții cinematografice sau de televiziune partea sonoră. – Din fr. sonoriser.

SONORIZÁ, sonorizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) sonor. ♦ Tranz. și refl. (Despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră. ♦ A adăuga unei producții cinematografice sau de televiziune partea sonoră. – Din fr. sonoriser.

sonoriza [At: BACOVIA, O. 51 / Pzi: ~zez / E: fr sonoriser] 1-2 vt A face să fie sonor (1-2). 3 vt (C. i. filme cinematografice mute) A transforma în film sonor. 4 vt A adăuga partea sonoră unor producții cinematografice sau de televiziune Si: a monta. 5-6 vtr (Lin; d. consoane surde) A (se) transforma în consoana sonoră corespunzătoare.

SONORIZÁ, sonorizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) sonor; (cu privire la filme de cinematograf) a transforma (din mut) în sonor.

SONORIZÁ vb. I. tr. A face (să fie) sonor. ♦ A face sonor un film mut. ♦ Tr., refl. (Fon.; despre o consoană surdă) A (se) transforma în sonora corespunzătoare. [< fr. sonoriser].

SONORIZÁ vb. I. tr. a face (să fie) sonor. ◊ a face sonor un film mut. II. tr., refl. (fon.; despre o consoană surdă) a (se) transforma în sonora corespunzătoare. (< fr. sonoriser)

A SONORIZÁ ~éz tranz. A face să fie sonor; a imprima caracter sonor. /<fr. sonoriser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sonorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 sonorizeáză

sonorizá vb., ind. prez. 1 sg. sonorizéz, 3 sg. și pl. sonorizeáză

Intrare: sonorizat
sonorizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sonorizat
  • sonorizatul
  • sonorizatu‑
  • sonoriza
  • sonorizata
plural
  • sonorizați
  • sonorizații
  • sonorizate
  • sonorizatele
genitiv-dativ singular
  • sonorizat
  • sonorizatului
  • sonorizate
  • sonorizatei
plural
  • sonorizați
  • sonorizaților
  • sonorizate
  • sonorizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sonoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sonoriza
  • sonorizare
  • sonorizat
  • sonorizatu‑
  • sonorizând
  • sonorizându‑
singular plural
  • sonorizea
  • sonorizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sonorizez
(să)
  • sonorizez
  • sonorizam
  • sonorizai
  • sonorizasem
a II-a (tu)
  • sonorizezi
(să)
  • sonorizezi
  • sonorizai
  • sonorizași
  • sonorizaseși
a III-a (el, ea)
  • sonorizea
(să)
  • sonorizeze
  • sonoriza
  • sonoriză
  • sonorizase
plural I (noi)
  • sonorizăm
(să)
  • sonorizăm
  • sonorizam
  • sonorizarăm
  • sonorizaserăm
  • sonorizasem
a II-a (voi)
  • sonorizați
(să)
  • sonorizați
  • sonorizați
  • sonorizarăți
  • sonorizaserăți
  • sonorizaseți
a III-a (ei, ele)
  • sonorizea
(să)
  • sonorizeze
  • sonorizau
  • sonoriza
  • sonorizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sonoriza

  • 1. A face (să fie) sonor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. tranzitiv reflexiv (Despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. A adăuga unei producții cinematografice sau de televiziune partea sonoră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: