7 definiții pentru sonantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisie nu comportă niciun zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante.

sonantă sf, a [At: IORDAN, G. 4 / Pl: ~te / E: fr sonnante] 1-2 (Lin) (Consoană) care are proprietăți articulatorii și funcționale apropiate de cele ale vocalelor, putând fi în unele situații centru de silabă.

SONÁNTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante.

SONÁNTĂ, sonante, s. f. (Lingv.) Consoană care poate fi centru de silabă. În interjecția «pst» consoana s este o sonantă.

SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sonántă s. f., g.-d. art. sonántei; pl. sonánte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SONANTĂ (< fr., germ.) s. f. (LINGV.) Consoană care se apropie prin unele caracteristici articulatorii și funcționale de consoane (putând constitui în unele situații centru de silabă).

Intrare: sonantă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sonantă
  • sonanta
plural
  • sonante
  • sonantele
genitiv-dativ singular
  • sonante
  • sonantei
plural
  • sonante
  • sonantelor
vocativ singular
plural

sonantă

  • 1. Consoană a cărei emisie nu comportă niciun zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale.
    surse: DEX '09 DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • În interjecția «pst» consoana s este o sonantă.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Consoană sonantă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Consoană care poate fi centru de silabă.
      surse: DLRLC DN

etimologie: