12 definiții pentru sortator (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

sortator, ~oare [At: NOM. PROF. 31 / V: (reg) solt~ / Pl: ~i, ~oare / E: sorta2 + -tor] 1 smf Persoană care lucrează la sortarea materialelor, a produselor într-o fabrică Si: (rar) sortant. 2 sn Dispozitiv de sortat1.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

SORTATOR2, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea și trierea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină. Sortator de lînă.

SORTATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].

SORTATOR, -OARE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)

SORTATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de sortare. /a sorta + suf. ~tor

soltator, ~oare smf vz sortator

muncitor-sortator s. m. Muncitor ce sortează și triază materialele și produsele dintr-o fabrică, uzină etc. ◊ „Ei au fost observați de un grup de muncitori-sortatori de la ciurul mecanic.” Sc. 18 II 63 p. 1 (din muncitor + sortator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sortator2 (persoană) s. m., pl. sortatori

sortator1 (persoană) s. m., pl. sortatori

sortator (persoană) s. m., pl. sortatori

Intrare: sortator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortator
  • sortatorul
  • sortatoru‑
plural
  • sortatori
  • sortatorii
genitiv-dativ singular
  • sortator
  • sortatorului
plural
  • sortatori
  • sortatorilor
vocativ singular
  • sortatorule
plural
  • sortatorilor
soltator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sortator, sortatorisubstantiv masculin
sortatoare, sortatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sortator de lână. DLRLC
etimologie:
  • Sorta + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.