solstițiu sn [At: AR (1829), 226²/50 / V: (îvr) ~ție, ~tație sf / S și: (înv) ~iciu / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: lat solstitium cf fr solstice] 1-2 (Adesea cu determinările „de vară”, îvr, „verii”, rar „cald” sau „de iarnă”, care precizează felul) Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul datelor de 21 iunie și, respectiv, 21 decembrie) când soarele se află în poziția cea mai depărtată de planul ecuatorului (deasupra tropicelor) și când se realizează cea mai lungă zi (vara) și, respectiv, cea mai lungă noapte (iarna). 3-4 Dată calendaristică ce marchează ziua sau, respectiv, noaptea cea mai lungă din an.