solgăbirău sm [At: (a. 1628) IORGA, S. D. XII, 280 / V: (înv) ~rai, ~reu (S și: szolgăbireu), ~rou, ~ăib~, ~gab~ (Pl și: solgabirai), ~gb~, ~gob~, săl~ / Pl: ~ăi, (îvr) ~raie, ~ăie / E: mg szolgabiró] (Înv; Trs; Ban) Funcționar cu diverse atribuții în fosta administrație austro-ungară (corespunzând, aproximativ, pretorului sau prim-pretorului de mai târziu).

SOLGĂBIRĂU, solgăbirăi, s. m. (Maghiarism învechit, Transilv.) Funcționar din fosta administrație austro-ungară (corespunzînd pretorului sau primpretorului de mai tîrziu). Toți le făceau cale, de gîndeai că trece solgăbirăul. RETEGANUL, P. V 6.

SOLGĂBIRĂU, solgăbirăi, s. m. (Maghiarism înv.) Funcționar administrativ din fosta administrație austro-ungară (corespunzînd pretorului sau primpretorului de mai tîrziu). – Magh. szolgabiró.

SOLGĂBIRĂU s. m. (Trans. SV) Pretor. De te vei duce pe lîngă vreun solgăbirău, îți voi da o țîră de comendație pă hîrtie. OG, 369. Etimologie: magh. szolgabiró.

sălgăbirău sm vz solgăbirău

solgabirău sm vz solgăbirău

solgăbirai sm vz solgăbirău

solgăbireu sm vz solgăbirău

solgăbirou sm vz solgăbirău

solgăibirău sm vz solgăbirău

solgobirău sm vz solgăbirău

solgăbirău, -i, s.m. – (reg.; înv.) Funcționar în fosta administrație austro-ungară, pretor, subprefect: „Și ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău” (Bilțiu, 1990: 8). (Banat., Trans., Maram.). – Din magh. szolgabiró „pretor” (DLRM, MDA).

solgăbirău, -i, s.m. – (înv.) Funcționar în fosta administrație austro-ungară, pretor, subprefect: „Și ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău” (Bilțiu. 1990, 8). – Din magh. szolgabiró „pretor”.