căutare avansată
11 definiții pentru „solemnitate”   declinări

SOLEMNITÁTE, (2) solemnități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn. ♦ Măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârșit cu fast. ♦ Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. – Din lat. sollemnitas, -atis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLEMNITÁTE, solemnități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn. ♦ Măreție, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn săvârșit cu fast. ♦ Ceremonie publică pentru sărbătorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. – Din lat. sollemnitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

solemnitáte s. f., g.-d. art. solemnitắții; (manifestări) pl. solemnitắți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLEMNITÁTE s. 1. v. festivitate. 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importanță, însemnătate. (~ momentului.) 4. v. pompă. 5. gravitate, seriozitate. (~ făcu loc jovialității.) 6. grandoare, măreție. (Un peisaj plin de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLEMNITÁTE ~ăți f. 1) Caracter solemn. 2) Sărbătoare solemnă; ceremonie. /<lat. sollemnitas, ~atis, fr. solennité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLEMNITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este solemn; ceremonial care se oficiază cu ocazia unui act solemn. ♦ Seriozitate, gravitate; măreție. 2. Mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. [Cf. lat. solemnitas, fr. solennité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLEMNITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; măreție. 2. mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. (< lat. solemnitas)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SOLEMNITÁTE, solemnități, s. f. 1. Însușire a ceea ce este solemn; ceremonial care însoțește îndeplinirea unui act solemn (v. pompă, fast); p. ext. seriozitate, gravitate. Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335. Eugenia era mișcată de solemnitatea ședinței. REBREANU, R. II 184. În toată redacția trece ca un fior de solemnitate, se face tăcere. VLAHUȚĂ, O. A, III 105. ◊ Fig. Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69. ♦ Măreție (a fenomenelor naturii). Locul... nu-i lipsit de solemnitate și de o sălbatică frumusețe. BOGZA, C. O. 194. 2. Act solemn săvîrșit cu pompă; ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment. Părinții n-au venit la școală la solemnitatea deschiderii. SADOVEANU, O. VI 358. Îmi aduceam atunci aminte, in această frumoasă solemnitate, de ziua acea cînd... jurarăm, noi patru inși, acolo întocmirea societății noastre. GHICA, A. 40. ◊ Loc. adj. De solemnitate = de ceremonie, de gală. Constantin Lipan își trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică. C. PETRESCU, C. V. 169.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

solemnitáte s. f., g.-d. art. solemnității; (manifestări) pl. solemnități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

solemnitate f. 1. ceremonie publică ce face un lucru solemn: solemnitatea unei serbări; 2. formalități ce fac un act autentic: solemnitatea unui jurământ.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*solemnitáte f. (lat. sollemnitas, solemnitas, sollennitas, solennitas, -átis; fr. solenitté, it solennitá). Calitatea de a fi solemn. Mare ceremonie publică: solemnitatea zilei de 10 Maĭ. Fig. Gravitate, maĭestate, pompă: solemnitatea uneĭ intrărĭ. Formalitățĭ care fac autentic un act: solemnitatea unuĭ jurămint. Enfază: a vorbi cu solemnitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink