3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOFISTICĂ s. f. Folosire premeditată a unor raționamente false, prin care se denaturează adevărul. Filozofia... se numește însă sofistică cînd încurcă și ascunde adevărul. GHICA, A. 693.

SOFISTICĂ s.f. Folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor cu scopul de a denatura adevărul. [< fr. sophistique].

SOFISTICĂ f. 1) Artă a sofiștilor greci. 2) Modalitate de raționare, bazată pe sofisme; argumentare falsă. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique

SOFISTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

SOFISTICA, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.

SOFISTICA, sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.

sofistic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 116 / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr σοφιστικός, lat sophisticus, fr sophistique] 1 a (D. raționamente, teorii etc.) Care aparține unui sofism Si: (înv) sofisticesc (1), (îvr) sofismatesc (1). 2 a (D. raționamente, teorii etc.) Care se referă la sofism Si: (înv) sofisticesc (2), (îvr) sofismatesc (2). 3 a (D. raționamente, teorii etc.) Care este întemeiat pe sofisme Si: (înv) sofisticesc (3), (îvr) sofismatesc (3). 4 a (D. raționamente, teorii etc.) Care conține sofisme Si: (înv) sofisticesc (4), (îvr) sofismatesc (4). 5 a (D. raționamente, teorii etc.) Care este caracteristic sofiștilor Si: (înv) sofisticesc (5), (îvr) sofismatesc (5). 6-7 a, av (Pex; d. afirmații, argumente etc.) (În mod) fals. 8 sf Arta și orientarea filozofică a sofiștilor (1). 9 sf (Pex) Denaturare intenționată a unui raționament, a unui silogism, a unei afirmații, a unei demonstrații etc., făcută cu scopul de a înșela.

sofistica [At: BREZOIANU, A. 608/14 / Pzi: ~chez / E: fr sophistiquer] 1 vt (Înv) A falsifica (3). 2 vi (Rar) A folosi sofisme. 3 vi (Rar) A face sofisme. 4 vt(a) A da un caracter artificial, prețios. 5 vt (Pex) A complica (1).

SOFISTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

SOFISTIC, -Ă, sofistici, -e, adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; fals, eronat.

SOFISTIC, -Ă adj. (Despre judecăți) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos].

SOFISTICA vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].

SOFISTIC, -Ă I. adj. (despre judecăți) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul. 2. arta și orientarea filozofică a sofiștilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)

SOFISTICA vb. tr. 1. a face sofisme; a falsifica, a complica. 2. a arăta mult rafinament; a se purta nenatural. (< fr. sophistiquer)

SOFISTIC ~că (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Raționament ~. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique

A SOFISTICA ~chez tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer

sofistic a. 1. de natura sofismului: raționament sofistic; 2. care face uz de sofisme: scriitor sofistic.

sofístic, -ă adj. (vgr. sophistikós). Dc natura sofizmeĭ: raționament sofistic. Care face uz de sofizme: scriitor sofistic. Sf. Mișcare de gîndire care, în vechile orașe greceștĭ, maĭ ales la Atena, era reprezentată de sofiști. Adv. În mod sofistic.

*sofistichéz, a - v. tr. (d. sofistic; fr. sophistiquer). Falsific pin sofizme.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sofistică s. f., g.-d. art. sofisticii

sofistică s. f., g.-d. art. sofisticii

sofistică s. f., g.-d. art. sofisticii

sofistic adj. m., pl. sofistici; f. sofistică, pl. sofistice

sofistica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sofistichez, 3 sofistichea; conj. prez. 1 sg. să sofistichez, 3 să sofisticheze

sofistic adj. m., pl. sofistici; f. sofistică, pl. sofistice

sofistica (a ~) vb., ind. prez. 3 sofistichea

sofistic adj. m., pl. sofistici; f. sg. sofistică, pl. sofistice

sofistica vb., ind. prez. 1 sg. sofistichez, 3 sg. și pl. sofistichea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOFISTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)

SOFISTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)

Intrare: sofistică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofistică
  • sofistica
plural
genitiv-dativ singular
  • sofistici
  • sofisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sofistic
sofistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofistic
  • sofisticul
  • sofisticu‑
  • sofistică
  • sofistica
plural
  • sofistici
  • sofisticii
  • sofistice
  • sofisticele
genitiv-dativ singular
  • sofistic
  • sofisticului
  • sofistice
  • sofisticei
plural
  • sofistici
  • sofisticilor
  • sofistice
  • sofisticelor
vocativ singular
plural
Intrare: sofistica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sofistica
  • sofisticare
  • sofisticat
  • sofisticatu‑
  • sofisticând
  • sofisticându‑
singular plural
  • sofistichea
  • sofisticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sofistichez
(să)
  • sofistichez
  • sofisticam
  • sofisticai
  • sofisticasem
a II-a (tu)
  • sofistichezi
(să)
  • sofistichezi
  • sofisticai
  • sofisticași
  • sofisticaseși
a III-a (el, ea)
  • sofistichea
(să)
  • sofisticheze
  • sofistica
  • sofistică
  • sofisticase
plural I (noi)
  • sofisticăm
(să)
  • sofisticăm
  • sofisticam
  • sofisticarăm
  • sofisticaserăm
  • sofisticasem
a II-a (voi)
  • sofisticați
(să)
  • sofisticați
  • sofisticați
  • sofisticarăți
  • sofisticaserăți
  • sofisticaseți
a III-a (ei, ele)
  • sofistichea
(să)
  • sofisticheze
  • sofisticau
  • sofistica
  • sofisticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sofisticăsubstantiv feminin

  • 1. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Filozofia... se numește însă sofistică cînd încurcă și ascunde adevărul. GHICA, A. 693. DLRLC
  • 2. Arta și orientarea filozofică a sofiștilor. MDN '00
etimologie:

sofistic, sofisticăadjectiv

etimologie:

sofistica, sofistichezverb

  • 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. DEX '09 DEX '98
  • 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere livresc A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.