sobornicitate s. f. Caracter ecumenic ◊ „Credem că restaurarea sobornicității Bisericii reprezintă cheia regenerării, în așa fel încât toate stările ei blocate de infiltrația aparatului de represiune totalitar să fie drenate și eliberate, să-și recapete elasticitatea și să comunice până în profunzimea capilarității informația și opiniile întregului corp al Bisericii.” R.l. 3031 V 92 p. 7 (din sobornic + -itate)

sobornicitate s. f. Însușire a Bisericii prin care se arată că este destinată să cuprindă toată lumea, precum și faptul că învățătura și viața ei sunt conforme cu hotărârile soboarelor (sinoadelor) ecumenice. – Din sobornic + suf. -itate.