O definiție pentru smucă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smúcă s. f. – (Olt., în expresia) a face smucă, a începe ceva, a începe să consumi ceva. Probabil din sb. smočiti „a înfige dintele”.

Intrare: smucă
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smu
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural