3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sminți v vz sminti

smint sm [At: ȘEZ. XXI, 25 / Pl: ~nți / E: pvb sminti] (Reg) Om nebun.

smintă sf [At: DOSOFTEI, PS. 63/19 / V: smân~ / Pl: ~te / E: pvb sminti] 1 (Îrg) Sminteală (1). 2 (Îrg) Pagubă. 3 (Reg; îe) A da (pe cineva) de ~ A face cuiva rău. 4 (Reg; îae) A supăra. 5 (Îrg) Greșeală (2). 6 (Înv; îe) A cădea în ~ A greși (1). 7 (Îrg) Vină. 8 (Îrg) Defect (5).

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Regional, rar) Smintit, zăpăcit. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mîncat nu mănîncă și el ca oamenii. ȘEZ. XXI 25.

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui sminti.

smíntă (Trans. Ban.) și smî́ntă (vechî́) f., pl. sminte (d. smintesc). Sminteală, greșeală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÍNTĂ s. v. abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție.

smintă s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIERDERE. PREJUDICIU. SMINTEALĂ. SMINTIRE. STRICĂCIUNE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smint, sminți, s.m. (reg.) nebun.

Intrare: sminți
sminți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: smint
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smint
  • smintul
  • smintu‑
plural
  • sminți
  • sminții
genitiv-dativ singular
  • smint
  • smintului
plural
  • sminți
  • sminților
vocativ singular
plural
Intrare: smintă
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintă
  • sminta
plural
  • sminți
  • smințile
genitiv-dativ singular
  • sminți
  • sminții
plural
  • sminți
  • sminților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)