2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SMICIULÁ, smíciul, vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina, a clătina cu putere, a agita. 3. A face bucăți, a rupe. (din smâc1 prin încrucișare cu bici [; sau derivat în mod direct din bici, fără a-i putea însă explica semantismul])

Intrare: smiciulat
smiciulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smiciulat
  • smiciulatul
  • smiciulatu‑
  • smiciula
  • smiciulata
plural
  • smiciulați
  • smiciulații
  • smiciulate
  • smiciulatele
genitiv-dativ singular
  • smiciulat
  • smiciulatului
  • smiciulate
  • smiciulatei
plural
  • smiciulați
  • smiciulaților
  • smiciulate
  • smiciulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: smiciula
verb (VT2.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smiciula
  • smiciulare
  • smiciulat
  • smiciulatu‑
  • smiciulând
  • smiciulându‑
singular plural
  • smiciulă
  • smiciulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smiciul
(să)
  • smiciul
  • smiciulam
  • smiciulai
  • smiciulasem
a II-a (tu)
  • smiciuli
(să)
  • smiciuli
  • smiciulai
  • smiciulași
  • smiciulaseși
a III-a (el, ea)
  • smiciulă
(să)
  • smiciule
  • smiciula
  • smiciulă
  • smiciulase
plural I (noi)
  • smiciulăm
(să)
  • smiciulăm
  • smiciulam
  • smiciularăm
  • smiciulaserăm
  • smiciulasem
a II-a (voi)
  • smiciulați
(să)
  • smiciulați
  • smiciulați
  • smiciularăți
  • smiciulaserăți
  • smiciulaseți
a III-a (ei, ele)
  • smiciulă
(să)
  • smiciule
  • smiciulau
  • smiciula
  • smiciulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)