SMREDUIRE, smreduiri, s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

smreduire sf [At: PRAVILA (1814), 44/19 / V: smerd~, smrăd~ / Pl: ~ri / E: smredui] 1 Contaminare (1). 2 (Pex) Boală (1). 3 (Pex) Suferință. 4 Miasmă. 5-6 Sfărâmare (1-2).

SMREDUIRE s. f. (Înv.) Faptul de a (se) smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. – V. smredui.

SMREDUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a se smredui; molipsire, contaminare; p. ext. boală, suferință. O smreduire Ca-n trupuri încuibată... Le dă turbarea Furtunei mării. VĂCĂRESCU, P. 52.

smreduíre f. Vechĭ. Miazmă: vîntu aduce smreduirĭ omorîtoare (Con. 247).

smerduire sf vz smreduire

smrăduire sf vz smreduire

smreduire (înv.) s. f., g.-d. art. smreduirii; pl. smreduiri

!smreduire (înv.) s. f., g.-d. art. smreduirii; pl. smreduiri

smreduire s. f., g.-d. art. smreduirii; pl. smreduiri

SMREDUIRE s. v. contagiune, contaminare, duhoare, infectare, infecție, împuțiciune, miasmă, molipsire, putoare.

smreduire s. v. CONTAGIUNE. CONTAMINARE. DUHOARE. INFECTARE. INFECȚIE. ÎMPUȚICIUNE. MIASMĂ. MOLIPSIRE. PUTOARE.