2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smăcinare sf [At: VARLAAM, C. 176 / V: zm~ / Pl: ~nări / E: smăcina] (Înv) 1 Fărâmițare (1). 2 (Pex) Zdrobire. 3 Tortură. 4 (Fig) Agitație (2). 5 (Fig) Tulburare. 6 (Fig; pex) Zbucium sufletesc.

smăcina [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70r/14 / V: zm~ / Pzi: smacin, 6 și smacin / E: s- + măcina] (Înv) 1-2 vtr A (se) fărâmița (1-2). 3-4 (Pex) A (se) zdrobi. 5-6 vtr A (se) tortura1. 7 vt (Fig) A agita (3). 8 vt (Fig) A tulbura. 9 (Înv) vt (C. i. funcții ale organismului) A deregla (1).

smăcinà v. 1. a sgudui; 2. fig. a agita. [V. măcinà; metaforă luată dela morari: primitiv a măcina mărunt, apoi cu sensul generalizat, a agita, a scutura cu violență (cf. abruțez SMACENÁ, a măcina prea mult)].

smácin și zm-, a smăciná v. tr. (d. macin orĭ lat. *ex-machinare, de unde și it. Abruzzo smacená). Macin (fărâmițesc) încet-încet. Mă macin, mă nimicesc pin fărîme foarte micĭ: petrele, zidu se smacină de ploaĭe, dinții se smacină (se cariază).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMĂCINÁ vb. v. clătina, cutremura, scutura, sfâșia, strivi, zdrobi, zdruncina, zgâlțâi, zgudui.

smăcina vb. v. CLĂTINA. CUTREMURA. SCUTURA. SFÎȘIA. STRIVI. ZDROBI. ZDRUNCINA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

smăcináre, smăcinări, s.f. (înv.) 1. fărâmițare; zdrobire. 2. tortură. 3. agitație, tulburare. 4. (fig.) zbucium sufletesc.

Intrare: smăcinare
smăcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smăcinare
  • smăcinarea
plural
  • smăcinări
  • smăcinările
genitiv-dativ singular
  • smăcinări
  • smăcinării
plural
  • smăcinări
  • smăcinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: smăcina
verb (VT19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smăcina
  • smăcinare
  • smăcinat
  • smăcinatu‑
  • smăcinând
  • smăcinându‑
singular plural
  • smacină
  • smăcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smacin
(să)
  • smacin
  • smăcinam
  • smăcinai
  • smăcinasem
a II-a (tu)
  • smacini
(să)
  • smacini
  • smăcinai
  • smăcinași
  • smăcinaseși
a III-a (el, ea)
  • smacină
(să)
  • smacine
  • smăcina
  • smăcină
  • smăcinase
plural I (noi)
  • smăcinăm
(să)
  • smăcinăm
  • smăcinam
  • smăcinarăm
  • smăcinaserăm
  • smăcinasem
a II-a (voi)
  • smăcinați
(să)
  • smăcinați
  • smăcinați
  • smăcinarăți
  • smăcinaserăți
  • smăcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • smacină
(să)
  • smacine
  • smăcinau
  • smăcina
  • smăcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)