SMĂLȚUIT, -Ă, smălțuiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalț; emailat. Șiruri de oale și ulcioare smălțuite... așteptau, părăsite, cumpărător. DUMITRIU, N. 192. Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, D. P. 12. Cele mai bune vase sînt cele smălțuite. ȘEZ. VIII 87. ◊ Fig. (Peiorativ) Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă – o cotoroanță zugrăvită și smălțuită, pe care o pusese mai mare peste slugi. CARAGIALE, O. III 29. 2. Împestrițat cu multe culori.