14 definiții pentru sluger sulger


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Țările Române însărcinat cu aprovizionarea Curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregător. [Var.: súlger s. m.] – Cf. sb. služar.

sluger sm [At: (a. 1674) IORGA, S. D. XIII, 118 / V: (înv) ~ear, sulger / A și: (rar) sluger / Pl: ~i / E: sulgiu + -er] 1 Titlu dat, în evul mediu din țările române, boierului care era însărcinat cu strângerea dării în vite tăiate sau cu aprovizionarea (cu carne tăiată) curții domnești și a armatei. 2 Boier care avea titlul de sluger (1). 3 (Îs) Vel ~, mare ~ Șeful slugerilor (2). 4 (Îs) ~ al doilea, ~ al treilea Slugerul imediat subordonat marelui sluger (3). 5 (Îas) Ajutorul marelui sluger (3).

SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregător. [Var.: súlger s. m.] – Cf. scr. služar.

SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Principate, însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu de boierie. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă. C. PETRESCU, A. R. 191. Stolnici... slugeri... GHICA, S. A. 37. Marele sluger era însărcinat cu aprovizionarea armatei de carne și lumînări. BĂLCESCU, O. I 16. Familia Corbeanu... s-a stins la 1748, în persoana slugerului Costantin Corbeanu. id. ib. 98. – Accentuat și: slugér. - Variantă: súlger s. m.

SLUGER s. m. (Mold., ȚR) Dregător însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei cu carne (uneori cu determinantul mare). A: Sulger mare ispravnic pre toate obroacele ce să dau la cuhnele domnești si la slujitorii curții. URECHE. Pavel Rugină ce fusese sulger mare la Antioh-Vodă. NCL II, 295; cf. NCL II, 293, 300; PSEUDO-COSTIN, 19v, 26r; GHEORGACHI. B: Trimise aicea în țară pre Stanciul slugerul de dete veste boierilor și roșiilor. LET. ȚR, 65r; cf. LET. ȚR, 74v. Variante: sulger (URECHE; NCL II, 293, 295, 300; PSEUDO-COSTIN, 19v, 26r; GHEORGACHI). Etimologie: scr. služar. Vezi și slugerie. Cf. c l u c e r.

sluger (sulger) m. od. 1. (Marele) boier însărcinat cu aprovizionarea Curții și a armatei cu carne și lumânări; 2. mai târziu, rang de boierinaș: îl rugă pe Caragea de-l onoră cu rangul de sluger FIL. [Slav. SLUJARĬ].

slugér și -ríe, V. sulger, -rie.

SÚLGER s. m. v. sluger.

sulgér și slugér m. (d. sulgiŭ, de unde s’a făcut sulger, apoĭ, după slugă, sluger. Cp. cu clucer, culcer. D. rom. vine sl. služarĭ) Vechĭ. Un funcționar domnesc maĭ mare peste măcelarĭ care aproviziona cu carne și lumînărĭ curtea domnească și oastea (Marele sluger era unu din ceĭ opt boĭerĭ de divan, între serdar și jitnicer); maĭ pe urmă, simplu boĭerinaș fără funcțiune (Let. 2,75 și 76).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slugér (-ri), s. m.1. Dregător, slujitor la curte, intendent principal al curții și al armatei, boier de rangul al treilea, titlu rămas onorific după 1738. – 2. Titlu de noblețe asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent și sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la slugă, cu suf. de agent -ar, fiind vorba într-un anumit fel de șeful servitorilor de la curte, cf. sb. služar „slugă”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă și nu se justifică semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasă (var. sulgereasă), s. f. (nevastă de sluger). Din rom. provin sl. služarĭ și ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78).

Intrare: sluger
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sluger
  • slugerul
  • slugeru‑
plural
  • slugeri
  • slugerii
genitiv-dativ singular
  • sluger
  • slugerului
plural
  • slugeri
  • slugerilor
vocativ singular
  • slugerule
  • slugere
plural
  • slugerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulger
  • sulgerul
  • sulgeru‑
plural
  • sulgeri
  • sulgerii
genitiv-dativ singular
  • sulger
  • sulgerului
plural
  • sulgeri
  • sulgerilor
vocativ singular
  • sulgerule
  • sulgere
plural
  • sulgerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sluger sulger

  • 1. Dregător în Țările Române însărcinat cu aprovizionarea Curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregător.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă. C. PETRESCU, A. R. 191.
      surse: DLRLC
    • Stolnici... slugeri... GHICA, S. A. 37.
      surse: DLRLC
    • Marele sluger era însărcinat cu aprovizionarea armatei de carne și lumînări. BĂLCESCU, O. I 16.
      surse: DLRLC
    • Familia Corbeanu... s-a stins la 1748, în persoana slugerului Costantin Corbeanu. BĂLCESCU, O. I 98.
      surse: DLRLC

etimologie: