2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOVENÍRE, sloveniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a sloveni și rezultatul ei; silabisire. – V. sloveni.

SLOVENÍRE, sloveniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a sloveni și rezultatul ei; silabisire. – V. sloveni.

slovenire sf [At: MACARIE1, GRAM. 139v/14 / V: ~vin~, ~vn~, ~omn~ / Pl: ~ri / E: sloveni] 1 (Asr) Silabisire. 2 (Înv; ccr) Silabă. 3 (Îrg; îf slomnire) Îngăimare. 5 (Reg; îf slomnire) Apariție treptată.

SLOVENÍRE, sloveniri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a sloveni; silabisire. Copiii treceau apoi la descifrarea tăblițelor... care cuprindeau silabe. Dibuirea aceasta era slovenirea. CĂLINESCU, I. C. 39.

SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.

SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.

sloveni [At: CARTE TREB. II, 62/1 / V: (îrg) ~omni, (înv) ~vni, (reg) ~ogni, scl~ / Pzi: ~nesc / E: slovni cf slv сълогиіа] 1 vt(a) (Asr; c. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A silabisi (3). 2 vt(a) (Îrg; îf slomni) A îngăima. 3 vt(a) (Îrg; îaf) A șopti. 4 vt(a) (Mun) A încerca să învețe. 5 vt(a) (Mun) A începe să priceapă. 6-7 vt(a) (Mun; c. i. melodii, cântece etc.) A încerca să descifreze sau să deprindă. 8 vr (Mun; îf slomni) A se zvoni. 9 vr (Mun; pex; îaf) A se anunța (1). 10 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îf slomni) A apărea treptat. 11 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îaf) A se distinge cu greutate. 12 vi (Îf slomni; îe) A slomni (sau, vrim, a se slomni) zorile A miji zorile. 13 vt(a) (Fig) A bănui (11). 14 vt(a) (Fig) A dibui (6).

SLOVENÍ, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit ș arhaizant) A citi greu, pronunțînd literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. ◊ Absol. Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232.

slovenì v. a slomni: e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din slovă].

slomnésc v. tr. V. slovenesc 2.

2) slovenésc și (Del.) slognésc și (azĭ, vest) slomnésc și slovnésc v. tr. (din vsl. sŭložiti, a compune, sŭlognĭa, silabă; bg. rus. slog, silabă, și vsl. slaviți, a vorbi, infl. și de slovenesc 1, adică „învăț slovenește”. Cp. și cu rîvnesc, rimnesc și pocnesc, pognesc, pomnesc). Vechĭ. Silabisesc. Azĭ. Vest. Pronunț cu nesiguranță orĭ cu frică: a slomni un cuvînt. Fig. Descifrez, pricep: tăceți, că’ncep și eŭ să slomnesc (Cod.). V. intr. Încep să mă arăt: cînd somniră zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, și rev. I. Crg. 9, 26).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slovenire (înv.) s. f., g.-d. art. slovenirii; pl. sloveniri

sloveníre s. f., g.-d. art. slonenírii; pl. sloveníri

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 să slovenească

slovení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenésc, imperf. 3 sg. sloveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. sloveneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLOVENÍRE s. v. silabisire, silabisit.

slovenire s. v. SILABISIRE. SILABISIT.

SLOVENÍ vb. v. bucheri, silabisi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sloveníre, sloveníri, s.f. (înv.) 1. citire literă cu literă, silabisire. 2. silabă. 3. (reg.; în forma: slomnire) îngăimare. 4. (reg.; în forma: slomnire) apariție treptată; mijire.

slovení, slovenésc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2. (reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.

Intrare: slovenire
slovenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovenire
  • slovenirea
plural
  • sloveniri
  • slovenirile
genitiv-dativ singular
  • sloveniri
  • slovenirii
plural
  • sloveniri
  • slovenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sloveni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sloveni
  • slovenire
  • slovenit
  • slovenitu‑
  • slovenind
  • slovenindu‑
singular plural
  • slovenește
  • sloveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slovenesc
(să)
  • slovenesc
  • sloveneam
  • slovenii
  • slovenisem
a II-a (tu)
  • slovenești
(să)
  • slovenești
  • sloveneai
  • sloveniși
  • sloveniseși
a III-a (el, ea)
  • slovenește
(să)
  • slovenească
  • slovenea
  • sloveni
  • slovenise
plural I (noi)
  • slovenim
(să)
  • slovenim
  • sloveneam
  • slovenirăm
  • sloveniserăm
  • slovenisem
a II-a (voi)
  • sloveniți
(să)
  • sloveniți
  • sloveneați
  • slovenirăți
  • sloveniserăți
  • sloveniseți
a III-a (ei, ele)
  • slovenesc
(să)
  • slovenească
  • sloveneau
  • sloveni
  • sloveniseră
scloveni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slovenire, slovenirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a sloveni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii treceau apoi la descifrarea tăblițelor... care cuprindeau silabe. Dibuirea aceasta era slovenirea. CĂLINESCU, I. C. 39. DLRLC
etimologie:
  • vezi sloveni DEX '98 DEX '09

sloveni, slovenescverb

  • 1. învechit A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. DLRLC
    • format_quote Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. DLRLC
    • format_quote Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. DLRLC
    • format_quote (și) absolut După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232. DLRLC
etimologie:
  • cf. slomni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.