2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINUCIDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide.

sinucidere sf [At: CR (1829), 612/18 / Pl: ~ri / E: sinucide] Provocare voită a propriei morți Si: (liv) suicid (1), suicidere, (înv) sinucid (5).

SINUCIDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimarea propriei vieți. – V. sinucide.

SINUCIDERE, sinucideri, s. f. Acțiunea de a se sinucide; suprimarea propriei vieți.

SINUCIDERE s.f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimare a propriei vieți; suicid. [< sinucide].

sinucidere f. acțiunea celui ce se sinucide.

*sinucídere f. (după fr. suicide, compus în sec. 18 de abatele Desfontaines d. lat. sui, al săŭ, și cid din oc-cidere, a ucide, sau din parricidium, paricidiŭ). Actu celuĭ care se omoară singur.

SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).

sinucide vr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: sinucid / E: sine + ucide (cdp fr se suicider)] A-și provoca în mod voluntar moartea Si: a se omorî, (pop) a-și face (singur) seama, (liv) a se suicide, (rar) a se ucide, (pop) a se sodomi.

SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. – Sine + ucide (după fr. suicider).

SINUCIDE, sinucid, vb. III. Refl. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face seama. Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184.

SINUCIDE vb. III. refl. A-și ridica singur viața, a se omorî. [P.i. sinucid. / < sine + ucide, după fr. suicider].

SINUCIDE vb. refl. a-și lua singur viața, a se omorî. (după fr. suicider)

A SE SINUCIDE mă sinucid intranz. A se ucide pe sine însuși (în urma unui șoc de natură patologică); a-și curma viața; a-și face seamă. [Sil. sin-u-] /sine + a ucide

sinucide v. a-și face seama, a-și lua vieața [!].

*sinucíd (mă), -is, a -íde v. refl. (d. *sine și ucid, după fr. se suicider. V. sinucidere). Mă ucid singur, îmĭ fac samă, îmĭ sting vĭața.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sinucidere (desp. si-nu-/sin-u-) s. f., g.-d. art. sinuciderii; pl. sinucideri

!sinucidere (si-nu-/sin-u-) s. f., g.-d. art. sinuciderii; pl. sinucideri

sinucidere s. f. (sil. mf. sin-) ucidere

sinucide (a se ~) (desp. si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sinucid, 3 sg. se sinucide, perf. s. 1 sg. mă sinucisei, 1 pl. ne sinuciserăm, m.m.c.p. 1 pl. ne sinuciseserăm; conj. prez. 1 sg. să mă sinucid, 3 să se sinuci; imper. 2 sg. afirm. sinucide-te; ger. sinucigându-mă; part. sinucis

!sinucide (a se ~) (si-nu-/sin-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinucide

sinucide vb. (sil. mf. sin-) ucide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SINUCIDERE s. omorâre, (livr.) suicid, (înv.) sinucid.

SINUCIDERE s. (livr.) suicid, (înv.) sinucid.

SINUCIDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

SINUCIDE vb. a se omorî, (rar) a se ucide, (Transilv. și Maram.) a se sodomi. (Oare de ce s-a ~?)

Intrare: sinucidere
sinucidere substantiv feminin
  • silabație: si-nu-, sin-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinucidere
  • sinuciderea
plural
  • sinucideri
  • sinuciderile
genitiv-dativ singular
  • sinucideri
  • sinuciderii
plural
  • sinucideri
  • sinuciderilor
vocativ singular
plural
Intrare: sinucide
  • silabație: si-nu-, sin-u- info
verb (V634)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinucide
  • sinucidere
  • sinucis
  • sinucisu‑
  • sinucigând
  • sinucigându‑
singular plural
  • sinucide
  • sinucideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinucid
(să)
  • sinucid
  • sinucideam
  • sinucisei
  • sinucisesem
a II-a (tu)
  • sinucizi
(să)
  • sinucizi
  • sinucideai
  • sinuciseși
  • sinuciseseși
a III-a (el, ea)
  • sinucide
(să)
  • sinuci
  • sinucidea
  • sinucise
  • sinucisese
plural I (noi)
  • sinucidem
(să)
  • sinucidem
  • sinucideam
  • sinuciserăm
  • sinuciseserăm
  • sinucisesem
a II-a (voi)
  • sinucideți
(să)
  • sinucideți
  • sinucideați
  • sinuciserăți
  • sinuciseserăți
  • sinuciseseți
a III-a (ei, ele)
  • sinucid
(să)
  • sinuci
  • sinucideau
  • sinuciseră
  • sinuciseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinucidere, sinuciderisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi sinucide DEX '09 DEX '98 DN

sinucide, sinucidverb

  • 1. A-și lua singur viața, a se omorî; a-și face (singur) seama. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Fără nici un sprijin, bolnav, în neputință de a-și cîștiga existența, Niculaie se sinucide la 9 martie 1884. CĂLINESCU, E. 35. DLRLC
    • format_quote Nici un moment însă nu m-am gîndit să mă sinucid și eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. DLRLC
    • format_quote Ana s-a sinucis. VLAHUȚĂ, O. A. III 184. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.