SINTAXĂ, sintaxe, s. f. Parte a gramaticii care studiază funcțiunile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. Faptul că limba nu este un conglomerat de cuvinte, ci un tot organizat în propoziții după anumite reguli de morfologie și sintaxă dă oricărei limbi un caracter de sistem. MACREA, F. 18. În limba literară... vocabularul are o importanță mai mică decît sintaxa. SADOVEANU, E. 35. Limba romînească corectă trebuie a fi regulamentarea și înfrumusețarea limbii romînești a obștei... adecă codul ortografiei și a sintaxei, a prozodiei și a vorbei. RUSSO, S. 60.