3 intrări

42 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinor, ~ă smf vz senior2

SENIÓR1, seniori, s. m. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.

SENIÓR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinor.

senior2, ~ă [At: N. COSTIN, LET. II, 113/3 / P: ~ni-or / V: (înv) sin~ (S și: signor / P și: si-nior), (îvr) senor, sinor smf, siniore (S și: signiore / P și: si-niore) sm / Pl: ~i, ~e / E: fr seigneur, it signor, signore] 1 smf (Rar; de obicei urmat de numele de familie sau, rar, de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat sau cu o femeie (de neam, cu funcție înaltă etc.) Si: domn, (îvr) seniorie (1). 2 sm Stăpân al unui domeniu feudal din apusul Europei, asupra căruia își exercita și unele atribute ale puterii de stat. 3 sm (Pex) Nobil (1). 4-5 sf Soția unui senior2 (2-3).

senior3, ~oa smf, a [At: DL / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr senior] (Îoc „junior”) 1-2 (Sportiv) care a depășit vârsta de 18 ani.

senior1 sm [At: STAMATI, D. / P: ~ni-or / A și: senior / Pl: ~i / E: lat senior] (Pe lângă un nume de familie; îoc junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul).

șinor sn [At: PO, 274 / V: (reg) ji~, ~nior, ~nur sn, ~nu (Pl: ~ri) sf, jun~ (Pl: ~i) ~e (Pl: ~ri) sm / A și: sin~ / Pl: ~oare / E: mg sinór, sinyór (variante ale lui zsinór)] (Reg) 1 Șnur (1). 2 Șiret1 (2).

SENIOR1, seniori, s. m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [Pr.: -ni-or] – Din lat. senior.

SENIÓR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór.

SENIÓR3, -OÁRĂ, seniori, -oare, s. m. și f. (Mai ales la pl.) Sportiv care a depășit vîrstă de 21 de ani (la băieți) sau de 18 ani (la fete). – Pronunțat: ni-or.

SÉNIOR1 adj. m. (Pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Cel mai în vîrstă dintre doi oameni care poartă același nume și care trăiesc în același mediu. Primul portret cunoscut al lui Ion-vodă este acel ce l-am descoperit și cumpărat noi în 1862... la buchinistul Igel senior. HASDEU, I. V. 236. – Pronunțat: -ni-or.

SENIÓR2, seniori, s. m. (În orînduirea feudală din apus) Stăpîn al unui domeniu feudal; nobil. Flutura în jurul persoanei sale o îngăduitoare aparență de senior. VORNIC, P. 188. – Pronunțat: -ni-or.

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Regional) Șnur, șiret, găitan. Pune clopote la boi... Și le leagă, bade dragă, Cu șinoare de cicoare Să te-aud din șezătoare, Cu șinoare de mătasă Să te-aud, bade, din casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68. Pe la brîu cu cingători Și pe cioareci cu șinor. id. ib. 102.

SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].

SENIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].

SENIÓR2, -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior)

SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)

SENIÓR1 ~i m. 1) (în evul mediu) Mare feudal, stăpân al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) (în unele țări europene; folosit și ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore

SENIÓR2 ~i m. (în opoziție cu junior) 1) Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. /<lat. senior

senior m. 1. proprietar feudal, în evul mediu; 2. om de mare nobleță. ║ a. mai mare în vârstă, în opozițiune cu junior = mai tânăr.

*seniór m. (fr. seigneur, d. lat. sénior, -óris, maĭ bătrîn, d. senex, senis, bătrîn; it. signore, sp. señor. V. sire. Cp. cu preut, stareț). În evu mediŭ, mare boĭer din apusu Europeĭ, stăpînu unuĭ feud. Boĭer mare, om din înalta nobilime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seniór2 (stăpân feudal) (-ni-or) s. m., pl. senióri

sénior3 (tatăl) (-ni-or) s. m.; abr. sr/Sr

seniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. senióri; adj. f., s. f. senioáră, pl. senioáre

șinór (reg.) s. n., pl. șinoáre

sénior (tatăl) s. m. (sil. -ni-or)

seniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. senióri; f. sg. senioáră, g.-d. art. senioárei, pl. senioáre

seniór (stăpân feudal) s. m. (sil. -ni-or), pl. senióri

șinór s. n., pl. șinoáre

senior (lat., în opoziție cu iunior).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENIÓR s. (IST.) aristocrat, gentilom, nobil, patrician, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.)

ȘINÓR s. v. brandenburg, găitan, șiret, șnur.

șinor s. v. BRANDENBURG. GĂITAN. ȘIRET. ȘNUR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seniór (-ri), s. m. – Persoană mai în vîrstă; tată. Lat. senior (sec. XIX). – Der. senioral, adj., din fr. seigneurial; seniorie, s. f., din fr. seigneurie; monsenior, s. m., din fr. monseigneur.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șinór, șinoruri, (șinur, jinor), s.n. – (reg.) Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop, 1984; Lăpuș). ♦ (top.) Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu, 1973). – Din magh. zsinór (DEX), magh. sinór (MDA).

șinór, -uri, (șinur, jinor), s.n. – Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu 1973). – Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER).

Intrare: senior (în vârstă)
senior2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senior
  • seniorul
  • senioru‑
plural
  • seniori
  • seniorii
genitiv-dativ singular
  • senior
  • seniorului
plural
  • seniori
  • seniorilor
vocativ singular
plural
siniore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
senor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: senior (stăpân)
senior2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senior
  • seniorul
  • senioru‑
plural
  • seniori
  • seniorii
genitiv-dativ singular
  • senior
  • seniorului
plural
  • seniori
  • seniorilor
vocativ singular
plural
siniore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
senor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șinor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinor
  • șinorul
  • șinoru‑
plural
  • șinoare
  • șinoarele
genitiv-dativ singular
  • șinor
  • șinorului
plural
  • șinoare
  • șinoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

senior, -oară (persoană) senioară siniore sinor senor sinior

  • 1. Sportiv care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Persoană mai în vârstă, mai bătrână.
    surse: DEX '09
  • 3. substantiv masculin (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Primul portret cunoscut al lui Ion-vodă este acel ce l-am descoperit și cumpărat noi în 1862... la buchinistul Igel senior. HASDEU, I. V. 236.
      surse: DLRLC
    • comentariu În acest caz se accentuează senior.
      surse: DOOM 2
    • comentariu abreviere sr / Sr
      surse: DOOM 2

etimologie:

senior (stăpân) siniore sinor senor sinior

  • 1. în Evul Mediu (În Apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia își exercită și unele atribute ale puterii de stat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Flutura în jurul persoanei sale o îngăduitoare aparență de senior. VORNIC, P. 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

șinor

  • exemple
    • Pune clopote la boi... Și le leagă, bade dragă, Cu șinoare de cicoare Să te-aud din șezătoare, Cu șinoare de mătasă Să te-aud, bade, din casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68.
      surse: DLRLC
    • Pe la brîu cu cingători Și pe cioareci cu șinor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
      surse: DLRLC

etimologie: