2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGULARIZÁT, -Ă, singularizați, -te, adj. Care este ieșit în evidență, ieșit din comun prin ceva deosebit. – V. singulariza.

SINGULARIZÁT, -Ă, singularizați, -te, adj. Care este ieșit în evidență, ieșit din comun prin ceva deosebit. – V. singulariza.

singularizat, ~ă a [At: REBREANU, P. S. 40 / Pl: ~ați, ~e / E: singulariza] (Liv) 1-6 Singular (4-9).

SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.

SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.

singulariza vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~zez / E: fr singulariser] 1-2 A fi (sau a face să fie) altfel decât alți indivizi, decât alte fenomene etc. din aceeași categorie prin anumite trăsături specifice, individuale Si: a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) evidenția, a (se) ilustra, a (se) individualiza, a (se) izola, a (se) remarca, (înv) a (se) însemna, a (se) vesti. 3-4 A fi (sau a face să fie) singur printre sau față de indivizi, față de fenomene etc. de aceeași categorie Si: a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) izola. 5-6 A ieși (sau a face să iasă) din comun în raport cu ceilalți indivizi, cu celelalte fenomene etc. din aceeași categorie.

SINGULARIZÁ, singularizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență; a deosebi, a distinge. După îndemnul prietinului mai vechi, adaptat la spiritul capitalei, își sacrificase chica pletoasă, care îl singulariza ostentativ printre ceilalți muritori. C. PETRESCU, C. V. 46.

SINGULARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].

SINGULARIZÁ vb. tr., refl. a (se) evidenția; a (se) deosebi, a (se) distinge. (< fr. singulariser)

A SINGULARIZÁ ~éz tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser

A SE SINGULARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser

*singularizéz v. tr. (d. singular). Disting de alțiĭ: nu avea o purtare care să te singularizeze!. V. refl. Mă disting pin singularitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

singularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 singularizeáză

singularizá vb., ind. prez. 1 sg. singularizéz, 3 sg. și pl. singularizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINGULARIZÁ vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.

SINGULARIZA vb. 1. a (se) individualiza, a (se) izola. (A ~ însușirile unui fenomen.) 2. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea sa?)

Intrare: singularizat
singularizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singularizat
  • singularizatul
  • singularizatu‑
  • singulariza
  • singularizata
plural
  • singularizați
  • singularizații
  • singularizate
  • singularizatele
genitiv-dativ singular
  • singularizat
  • singularizatului
  • singularizate
  • singularizatei
plural
  • singularizați
  • singularizaților
  • singularizate
  • singularizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: singulariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • singulariza
  • singularizare
  • singularizat
  • singularizatu‑
  • singularizând
  • singularizându‑
singular plural
  • singularizea
  • singularizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • singularizez
(să)
  • singularizez
  • singularizam
  • singularizai
  • singularizasem
a II-a (tu)
  • singularizezi
(să)
  • singularizezi
  • singularizai
  • singularizași
  • singularizaseși
a III-a (el, ea)
  • singularizea
(să)
  • singularizeze
  • singulariza
  • singulariză
  • singularizase
plural I (noi)
  • singularizăm
(să)
  • singularizăm
  • singularizam
  • singularizarăm
  • singularizaserăm
  • singularizasem
a II-a (voi)
  • singularizați
(să)
  • singularizați
  • singularizați
  • singularizarăți
  • singularizaserăți
  • singularizaseți
a III-a (ei, ele)
  • singularizea
(să)
  • singularizeze
  • singularizau
  • singulariza
  • singularizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

singularizat

  • 1. Care este ieșit în evidență, ieșit din comun prin ceva deosebit.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi singulariza
    surse: DEX '98 DEX '09

singulariza

etimologie: