4 definiții pentru singulare tantum

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGULÁRE TÁNTUM, singularia tantum, loc. adj. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural. – Loc. lat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SINGULARE TANTUM: locuțiune latină care se referă la un nume ce are „numai formă de singular”. Denumirea s-a extins asupra tuturor substantivelor care au numai formă de singular, adică asupra acelor substantive ce denumesc abstracte sau obiecte concepute ca o singularitate: foame, sete, cinste etc.; linte, bob, mazăre, mei, rapiță; unt, untură, zer, miere, brânză, cașcaval, lapte etc.

Intrare: singulare tantum
singulare tantum locuțiune adjectivală
compus
Plural: singularia tantum.
Surse flexiune: DOR
  • singulare tantum

singulare tantum

  • 1. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural.
    surse: DEX '09 DTL
    • 1.1. Denumirea s-a extins asupra tuturor substantivelor care au numai formă de singular, adică asupra acelor substantive ce denumesc abstracte sau obiecte concepute ca o singularitate: foame, sete, cinste etc.; linte, bob, mazăre, mei, rapiță; unt, untură, zer, miere, brânză, cașcaval, lapte etc.
      surse: DTL
  • comentariu (la) plural Singularia tantum.
    surse: DOOM 2

etimologie: