Definiția cu ID-ul 1249442:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINEȚAR s.m. (Mold.) Persoană care fabrică sau repară sînețe. Au fost odată un sinețariu bun, carele pentru uciderea ce făcuse nu l-au omorît, ce l-au izgonit den locul lui. PRAV. Etimologie: sineață + suf. -ar. Vezi și sineață, sînețaș.