2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinețar sm vz sânețar

SINEȚAR s.m. (Mold.) Persoană care fabrică sau repară sînețe. Au fost odată un sinețariu bun, carele pentru uciderea ce făcuse nu l-au omorît, ce l-au izgonit den locul lui. PRAV. Etimologie: sineață + suf. -ar. Vezi și sineață, sînețaș.

sânețar sm [At: ASACHI, S. L. II, 98 / V: săn~, sănețer, sin~, svin~ / Pl: ~i / E: sâneață + -ar] 1 (Mol; înv) Ostaș înarmat cu sâneață (1) Si: (înv) sânețaș. 2 Persoană care fabrică sânețe (1). 3 Persoană care repară sânețe (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: sinețar
sinețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sânețar
sânețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinețar
  • sinețarul
  • sinețaru‑
plural
  • sinețari
  • sinețarii
genitiv-dativ singular
  • sinețar
  • sinețarului
plural
  • sinețari
  • sinețarilor
vocativ singular
  • sinețarule
  • sinețare
plural
  • sinețarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)