2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sinețar sm vz sânețar
SINEȚAR s.m. (Mold.) Persoană care fabrică sau repară sînețe. Au fost odată un sinețariu bun, carele pentru uciderea ce făcuse nu l-au omorît, ce l-au izgonit den locul lui. PRAV. Etimologie: sineață + suf. -ar. Vezi și sineață, sînețaș.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sănețar sm vz sânețar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sânețar sm [At: ASACHI, S. L. II, 98 / V: săn~, sănețer, sin~, svin~ / Pl: ~i / E: sâneață + -ar] 1 (Mol; înv) Ostaș înarmat cu sâneață (1) Si: (înv) sânețaș. 2 Persoană care fabrică sânețe (1). 3 Persoană care repară sânețe (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SINEȚÁR s. v. armurier.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sinețar s. v. ARMURIER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÂNEȚÁR s. v. sânețaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÎNEȚAR s. sînețaș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sinețar
sinețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sânețar
sânețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănețar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)