2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinețaș sm vz sânețaș[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz sânețas LauraGellner

sinețáș m. Vechĭ. Ostaș armat cu sineață.

sânețaș sm [At: M. COSTIN, LET, I, 311/18 / V: sin~ / Pl: ~i / E: sâneață+ -aș] (Înv; Mol) Sânețar (1).

SÎNEȚAȘ s. m. (Mold.) Ostaș purtător de sîneață. Ori pedestrașul, ori călărețul vei socoti, și nu vei afla să hie de protiva sinețașului căzăcesc. M. COSTIN. Iară pre sinețași unguri și nemți ... au poroncit să nu dea den sineță peste poronca lui. N. COSTIN. ◊ (Adjectival) Să hie fără de grije, s-a căzut să puie oameni sinetași. M. COSTIN. Variante: sinețaș (M. COSTIN; N. COSTIN). Etimologie: sîneață + suf. -aș. Vezi și sineață, sinețar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: sinețaș
sinețaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sânețaș
sânețaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinețaș
  • sinețașul
  • sinețașu‑
plural
  • sinețași
  • sinețașii
genitiv-dativ singular
  • sinețaș
  • sinețașului
plural
  • sinețași
  • sinețașilor
vocativ singular
  • sinețașule
  • sinețașe
plural
  • sinețașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)