SINCOPĂ ~e f. 1) med. Pierdere bruscă a cunoștinței datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obține un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. /<ngr. sinkopí, fr. syncope