O definiție pentru sinatrism


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sinatrism (gr. sinathrismos „reunire”), figură care constă în acumularea de idei diverse (în același enunț) (I): „Și voiți ca copiii dv. să înceapă de la 14-15 ani a se preocupa numai de ceea ce le este lor și numai lor folositor? Nu vă este teamă că pe calea aceasta veți prepara aviditatea unor generații fără inimă? Nu vă temeți că stingeți lumina viitorului? Nu vă este teamă că prea mulți oameni fără ideal vor ajunge să conducă afacerile publice?” (Delavrancea) Cf. lat.: „mulier, tyranii saeva crudelitas, patri amor, ira praeceps, temeritas dementia” (femeia, sălbateca cruzime a tiranului, dragostea pentru tatăl său, năprasnica lui mânie, îndrăzneala lui nebună) (Q., IX, 3, 48) Sin. acumulare, congeries.

Intrare: sinatrism
sinatrism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinatrism
  • sinatrismul
  • sinatrismu‑
plural
  • sinatrisme
  • sinatrismele
genitiv-dativ singular
  • sinatrism
  • sinatrismului
plural
  • sinatrisme
  • sinatrismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)