2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinat sn vz senat

SENÁT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (în timpul republicii) organul suprem al puterii de stat; (în timpul imperiului) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire a Camerei superioare a Parlamentului în unele state, în care acesta este bicameral. 3. (Și în sintagma senat universitar) Consiliu al profesorilor, cu rol în conducerea instituției. 4. Loc în care se întrunesc senatorii; sediul Senatului. – Din fr. sénat, lat. senatus.

senat sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12v/29 / V: (îrg) săn~, sin~ / Pl: ~e și (îvr) ~uri / E: lat senatus, pn senat, rs сєнат, fr sénat] 1 (Ant) Organ, consiliu etc. politic cu diverse atribuții (de conducere) Si: (înv) singlit. 2 Camera superioară a parlamentului bicameral din unele state europene. 3 Sediul senatului (2). 4 (Pex) Clădirea, încăperea etc. în care își avea sediul senatul (2). 5 (Pex) Personalul senatului (5). 6 (Ant; în Roma antică) Sfatul bătrânilor. 7 (Ant; în timpul republicii) Organ suprem al puterii de stat. 8 (Ant; în timpul Imperiului Roman) Consiliu consultativ cu rol politic minor. 9 Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. 10 Camera superioară a parlamentului unei țări. 11-12 (Pex) Sediul senatului (9-10). 13-14 (Pex) Clădirea, încăperea etc. senatului (9-10). 15 Totalitate a senatorilor unei țări. 16 (Șîs ~ universitar) Consiliu de conducere a unei instuții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.

SENÁT, senate, s. n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări. 3. (Și în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din fr. sénat, lat. senatus.

SENÁT, senate, s. n. 1. Corp legislativ în unele țări, alcătuit din membri aleși, cooptați, sau numiți și care împreună cu Camera deputaților constituie corpurile legiuitoare. Senatul insulei ajunsese a alcătui legi de drept comercial și maritim. BART, S. M. 47. 2. (Învechit) Sfat al bătrînilor, consiliu al sfetnicilor. V. divan. Craiul, în supărarea sa, chemă senatul țării, bătrînii norodului să chibzuiască și să judece ce ar fi de făcut. RETEGANUL, P. V 20. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului universitar) Consiliu restrîns de profesori aleși de profesorii înșiși, a cărui atribuție era să ajute pe rector în conducerea universității. 3. (În Roma antică) Organ superior de conducere a statului în timpul republicii; (sub imperiu) consiliu consultativ cu un rol politic minor.

SENÁT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituții de învățământ superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. sénat, it. senato, lat. senatus < senex – bătrân].

SENÁT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, din membri aleși sau de drept. ◊ loc unde se adună senatorii. 3. consiliul profesoral al unei instituții de învățământ superior. (< fr. sénat, lat. senatus)

SENÁT ~e n. 1) (în Roma antică) Organ suprem al puterii de stat în timpul republicii. 2) (în unele țări) Camera superioară a parlamentului. 3): ~ universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. /<lat. senatus, fr. sénat

senat n. 1. adunarea patricienilor, în Roma antică; 2. unul din cele două corpuri legiuitoare cari formează reprezentațiunea națională, în Statele parlamentare; 3. locul unde se reunește senatul.

*senát n., pl. e (lat. senatus, d. senex, senis, bătrîn). Adunarea legĭuitoare a patricienilor în vechea Romă saŭ în Atena, Sparta, Cartaginea ș.a. în statele parlamentare, adunarea legĭuitoare a bătrînilor aleșĭ de națiune (senatorĭ). Localu în care se adună senatoriĭ. – Senatu românesc se compune din doŭă categoriĭ de membrĭ: 88 numițĭ de rege, senatorĭ de drept și 88 aleșĭ. Ceĭ de drept sînt: principele moștenitor de la 18 anĭ împlinițĭ, toțĭ principiĭ familiiĭ regale majorĭ (18 anĭ), patriarhu, mitropolițiĭ, episcopiĭ eparhioțĭ ortodocșĭ orĭ greco-catolicĭ, capiĭ confesiunilor recunoscute de stat (dacă reprezintă cel puțin 200,000 de credincioșĭ) și foștiĭ senatorĭ de drept recunoscuțĭ pe baza înalteĭ funcțiunĭ îndeplinite în trecut în stat, dar numaĭ ceĭ care eraŭ recunoscuțĭ la promulgarea constituțiuniĭ din 1938.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

senát (corp legiuitor, organ de conducere) s. n., pl. senáte

*Senát (camera superioară a Parlamentului unui stat) s. propriu n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENÁT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor. 2. (POL.) (înv.) singlit.

SENAT s. 1. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrînilor. 2. (POLITICĂ) (înv.) singlit.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

senát (-turi), s. n. – Sfatul bătrînilor în Roma antică, parlament. Fr. sénat.Der. senator, s. m., din fr. sénateur; senatorial, adj., din fr. sénatorial; senatoreasă, s. f. (nevastă de senator); senatorie, s. f. (funcția de senator).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sinat, -a, -ești v. Sinetos 1.

SENATUS INTELLEGIT, CONSUL VIDET, HIC TAMEN VIVIT (lat.) senatul înțelege, consulul vede și totuși acesta trăiește – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2. Expresia unei mari indignări împotriva unei stări de lucruri scandaloase, binecunoscută de toți, dar care nu este curmată.

Intrare: Sinat
Sinat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sinat
Intrare: senat
senat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senat
  • senatul
  • senatu‑
plural
  • senate
  • senatele
genitiv-dativ singular
  • senat
  • senatului
plural
  • senate
  • senatelor
vocativ singular
plural
senat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN, DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senat
  • senatul
  • senatu‑
plural
  • senaturi
  • senaturile
genitiv-dativ singular
  • senat
  • senatului
plural
  • senaturi
  • senaturilor
vocativ singular
plural
sănat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

senat sănat sinat

  • 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (în timpul republicii) organul suprem al puterii de stat; (în timpul imperiului) consiliu consultativ cu rol politic minor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Denumire a Camerei superioare a Parlamentului în unele state, în care acesta este bicameral.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Senatul insulei ajunsese a alcătui legi de drept comercial și maritim. BART, S. M. 47.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru acest sens se folosește substantivul propriu Senat.
      surse: DOOM 2
  • 3. învechit Sfat al bătrânilor, consiliu al sfetnicilor.
    surse: DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Craiul, în supărarea sa, chemă senatul țării, bătrînii norodului să chibzuiască și să judece ce ar fi de făcut. RETEGANUL, P. V 20.
      surse: DLRLC
  • 4. (în) sintagmă (Senat universitar) Consiliu al profesorilor, cu rol în conducerea instituției.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 5. Loc în care se întrunesc senatorii; sediul Senatului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: