2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sinanter, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr synanthéré(s)] (Bot) 1 a (D. androceu) La care staminele concresc prin antenele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. 2 sfp Familia compozeelor.

SINANTÉR, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinantéră s. f., pl. sinantére

sinantér adj. m., pl. sinantéri; f. sg. sinantéră, pl. sinantére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SINANTÉRE s. f. pl. v. sinanter.

Intrare: sinanteră
sinanteră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinante
  • sinantera
plural
  • sinantere
  • sinanterele
genitiv-dativ singular
  • sinantere
  • sinanterei
plural
  • sinantere
  • sinanterelor
vocativ singular
plural
Intrare: sinanter
sinanter adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinanter
  • sinanterul
  • sinanteru‑
  • sinante
  • sinantera
plural
  • sinanteri
  • sinanterii
  • sinantere
  • sinanterele
genitiv-dativ singular
  • sinanter
  • sinanterului
  • sinantere
  • sinanterei
plural
  • sinanteri
  • sinanterilor
  • sinantere
  • sinanterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)