2 intrări

  • silabă silabi silaba silavă sileavă silevă
  • silabi silava silavi silăba silăbi

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

silava v vz silabi2

SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort expirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

sila sf [At: M. COSTIN, O. 319 / V: (înv) ~a (S și: sillavă, syllavă), (îvr) ~bi, ~le / S și: (înv) sillabă / A și: (înv) silabă / Pl: ~be / E: lat syllaba, fr syllabe] Parte a unui cuvânt, alcătuită dintr-unul sau mai multe sunete, rostită într-o singură emisiune a vocii.

silabi2 vt [At: MAN. ÎNV. 203/5 / V: ~ba, ~ava, ~avi, ~lăba, ~lăbi / Pzi: ~besc / E: silabă] (Înv) 1-4 A silabisi (1-4).

silea[1] sf vz silabă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort respirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

SILÁBĂ, silabe, s. f. Fiecare dintre unitățile sonore ale cuvîntului, formată dintr-unul sau mai multe foneme cu o culme de sonoritate și de expirație și despărțită de celelalte prin depresiuni de sonoritate și de expirație. Silabele accentuate și cele neaccentuate alternează unele cu altele. IORDAN, L. R. 156. Pă-că-to-su-le!... Așa ne striga nouă, celor săraci, strivind silabele între dinți, profesorul de istorie. I. BOTEZ, ȘC. 50. [Fabula] e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Silabă închisă = silabă terminată în consoană. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală.

SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe].

SILÁBĂ s. f. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. (< fr. syllabe, lat. syllaba)

SILÁBĂ ~e f. Unitate fonetică minimă a lanțului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunță printr-un singur efort expirator. ◊ ~ deschisă silabă care se termină într-o vocală. ~ închisă silabă care se termină într-o consoană. /<lat. syllaba, fr. syllabe

silabă f. una sau mai multe litere ce se rostesc dintr’odată.

*sílabă f., pl. e (lat. syllaba, d. vgr. syllabi). Gram. Una saŭ maĭ multe litere pronunțate dintr’o singură emisiune de voce, precum: a, am, cam, dram, straĭ, strîmt. - Maĭ des silábă (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silábă s. f., g.-d. art. silábei; pl. silábe

arată toate definițiile

Intrare: silabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sila
  • silaba
plural
  • silabe
  • silabele
genitiv-dativ singular
  • silabe
  • silabei
plural
  • silabe
  • silabelor
vocativ singular
plural
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabi
  • silabire
  • silabit
  • silabitu‑
  • silabind
  • silabindu‑
singular plural
  • silabește
  • silabiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabesc
(să)
  • silabesc
  • silabeam
  • silabii
  • silabisem
a II-a (tu)
  • silabești
(să)
  • silabești
  • silabeai
  • silabiși
  • silabiseși
a III-a (el, ea)
  • silabește
(să)
  • silabească
  • silabea
  • silabi
  • silabise
plural I (noi)
  • silabim
(să)
  • silabim
  • silabeam
  • silabirăm
  • silabiserăm
  • silabisem
a II-a (voi)
  • silabiți
(să)
  • silabiți
  • silabeați
  • silabirăți
  • silabiserăți
  • silabiseți
a III-a (ei, ele)
  • silabesc
(să)
  • silabească
  • silabeau
  • silabi
  • silabiseră
silaba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sileavă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silevă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silabi
silabi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silava
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silăba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silăbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silabă silabi silaba silavă sileavă silevă

  • 1. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort expirator.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Silabele accentuate și cele neaccentuate alternează unele cu altele. IORDAN, L. R. 156.
      surse: DLRLC
    • Pă-că-to-su-le!... Așa ne striga nouă, celor săraci, strivind silabele între dinți, profesorul de istorie. I. BOTEZ, ȘC. 50.
      surse: DLRLC
    • [Fabula] e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. NEGRUZZI, S. I 336.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: