2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).

silabisi vt(a) [At: PETROVICI, P. 63/22 / V: (înv) ~sa, ~iza, ~izi, ~avisi / Pzi: ~sesc / E: ngr συλλάβισα (aor al lui συλλαβίζω) după silabă] 1-2 (C. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A pronunța sau a citi despărțind în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief). Si: (înv) a silabisi2 (1-2). 3-4 (Pex) A pronunța sau a citi rar Si: (înv) a buchirisi, a silabi2 (3-4), (rar) a sloveni, (fam) a bucheri.

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); p. ext. a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Absol. Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ Fig. A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabizá, silabizez (HASDEU, L. V. 136), vb. I.

A SILABISÍ ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa

silabisì v. a împreuna literele în silabe.

*silabisésc v. tr. (ngr. syllavizo infl. de silabă). Citesc silabă cu silabă ca să învăț a citi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silabisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 să silabiseáscă

silabisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. silabiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILABISÍ vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)

SILABISI vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)

Intrare: silabizat
silabizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silabizat
  • silabizatul
  • silabiza
  • silabizata
plural
  • silabizați
  • silabizații
  • silabizate
  • silabizatele
genitiv-dativ singular
  • silabizat
  • silabizatului
  • silabizate
  • silabizatei
plural
  • silabizați
  • silabizaților
  • silabizate
  • silabizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: silabisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabisi
  • silabisire
  • silabisit
  • silabisitu‑
  • silabisind
  • silabisindu‑
singular plural
  • silabisește
  • silabisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabisesc
(să)
  • silabisesc
  • silabiseam
  • silabisii
  • silabisisem
a II-a (tu)
  • silabisești
(să)
  • silabisești
  • silabiseai
  • silabisiși
  • silabisiseși
a III-a (el, ea)
  • silabisește
(să)
  • silabisească
  • silabisea
  • silabisi
  • silabisise
plural I (noi)
  • silabisim
(să)
  • silabisim
  • silabiseam
  • silabisirăm
  • silabisiserăm
  • silabisisem
a II-a (voi)
  • silabisiți
(să)
  • silabisiți
  • silabiseați
  • silabisirăți
  • silabisiserăți
  • silabisiseți
a III-a (ei, ele)
  • silabisesc
(să)
  • silabisească
  • silabiseau
  • silabisi
  • silabisiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabiza
  • silabizare
  • silabizat
  • silabizatu‑
  • silabizând
  • silabizându‑
singular plural
  • silabizea
  • silabizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabizez
(să)
  • silabizez
  • silabizam
  • silabizai
  • silabizasem
a II-a (tu)
  • silabizezi
(să)
  • silabizezi
  • silabizai
  • silabizași
  • silabizaseși
a III-a (el, ea)
  • silabizea
(să)
  • silabizeze
  • silabiza
  • silabiză
  • silabizase
plural I (noi)
  • silabizăm
(să)
  • silabizăm
  • silabizam
  • silabizarăm
  • silabizaserăm
  • silabizasem
a II-a (voi)
  • silabizați
(să)
  • silabizați
  • silabizați
  • silabizarăți
  • silabizaserăți
  • silabizaseți
a III-a (ei, ele)
  • silabizea
(să)
  • silabizeze
  • silabizau
  • silabiza
  • silabizaseră
silabisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silabizi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silabisi silabiza silabisa silabizi silavisi

  • 1. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128.
      surse: DLRLC
    • Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336.
      surse: DLRLC
    • absolut Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489.
      surse: DLRLC
    • absolut Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88.
      surse: DLRLC
    • absolut Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A pronunța sau a citi rar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucheri
    • 1.2. figurat A descifra cu greutate o inscripție, un text etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: