silabizare sf vz silabisire

SILABISI, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).

silabisa v vz silabisi

silabisare sf vz silabisire

silabisi vt(a) [At: PETROVICI, P. 63/22 / V: (înv) ~sa, ~iza, ~izi, ~avisi / Pzi: ~sesc / E: ngr συλλάβισα (aor al lui συλλαβίζω) după silabă] 1-2 (C. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A pronunța sau a citi despărțind în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief). Si: (înv) a silabisi² (1-2). 3-4 (Pex) A pronunța sau a citi rar Si: (înv) a buchirisi, a silabi² (3-4), (rar) a sloveni, (fam) a bucheri.

silabisire sf [At: ALBOTEANU, GRAM. 18^r/15 / V: (îvt) ~sare, ~izare, ~visi~ / Pl: ~ri / E: silabisi] 1-2 Pronunțare sau citire prin despărțirea cuvintelor, textelor etc. în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief) Si: (înv) silabire (1-2), silabisație (1-2), slovenire (1-2). 3-4 (Pex) Pronunțare sau citire lentă Si: (înv) silabire (3-4), silabisație (3-4), slovenire (3-4).

silabiza v vz silabisi

silabizi v vz silabisi

silavisi v vz silabisi

silavisire sf vz silabisire

SILABISI, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).

SILABISI, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); p. ext. a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Absol. Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ Fig. A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabiza, silabizez (HASDEU, L. V. 136), vb. I.

SILABISIRE, silabisiri, s. f. Acțiunea de a silabisi și rezultatul ei.

SILABIZA vb. I v. silabisi.

A SILABISI ~esc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa

silabisì v. a împreuna literele în silabe.

*silabisésc v. tr. (ngr. syllavizo infl. de silabă). Citesc silabă cu silabă ca să învăț a citi.

silabisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisesc, 3 sg. silabisește, imperf. 1 silabiseam; conj. prez. 1 sg. să silabisesc, 3 să silabisească

silabisire s. f., g.-d. art. silabisirii; pl. silabisiri

silabisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisesc, imperf. 3 sg. silabisea; conj. prez. 3 să silabisească

silabisire s. f., g.-d. art. silabisirii; pl. silabisiri

silabisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisesc, imperf. 3 sg. silabisea; conj. prez. 3 sg. și pl. silabisească

silabisire s. f., g.-d. art. silabisirii; pl. silabisiri

SILABISI vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)

SILABISIRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisație, slomnire, slovenire. (~ unui text.)

SILABISI vb. a bucheri, (înv.) a buchirisi, a silabi, a slomni, a sloveni. (A ~ un text.)

SILABISIRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisație, slomnire, slovenire. (~ unui text.)

SILABISIRE s. f. (< silabisi, cf. ngr. sillavizo, după silabă): pronunțare sau citire rară, pe silabe.