2 intrări

  • silabisi silabiza silabisa silabizi silavisi
  • silabisire silabisare silavisire silabizare

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

silabizare sf vz silabisire

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillávizo (după silabă).

SILABISÍRE, silabisiri, s. f. Acțiunea de a silabisi și rezultatul ei. – V. silabisi.

SILABISÍRE, silabisiri, s. f. Acțiunea de a silabisi și rezultatul ei. – V. silabisi.

silabisare sf vz silabisire

silabisi vt(a) [At: PETROVICI, P. 63/22 / V: (înv) ~sa, ~iza, ~izi, ~avisi / Pzi: ~sesc / E: ngr συλλάβισα (aor al lui συλλαβίζω) după silabă] 1-2 (C. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A pronunța sau a citi despărțind în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief). Si: (înv) a silabisi2 (1-2). 3-4 (Pex) A pronunța sau a citi rar Si: (înv) a buchirisi, a silabi2 (3-4), (rar) a sloveni, (fam) a bucheri.

silabisire sf [At: ALBOTEANU, GRAM. 18r/15 / V: (îvt) ~sare, ~izare, ~visi~ / Pl: ~ri / E: silabisi] 1-2 Pronunțare sau citire prin despărțirea cuvintelor, textelor etc. în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief) Si: (înv) silabire (1-2), silabisație (1-2), slovenire (1-2). 3-4 (Pex) Pronunțare sau citire lentă Si: (înv) silabire (3-4), silabisație (3-4), slovenire (3-4).

silavisire sf vz silabisire

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe; p. ext. a pronunța sau a citi rar; a bucheri. ♦ Fig. A descifra cu greutate o inscripție, un text etc. – Din ngr. sillavizo (după silabă).

SILABISÍ, silabisesc, vb. IV. Tranz. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe (din stîngăcie sau din dorința de a pune cuvîntul în relief); p. ext. a pronunța sau a citi rar. Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128. Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336. ◊ Absol. Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489. Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88. Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159. ♦ Fig. A descifra cu greu (o inscripție, un text, un autor). Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG. – Variantă: (neobișnuit) silabizá, silabizez (HASDEU, L. V. 136), vb. I.

SILABISÍRE, silabisiri, s. f. Acțiunea de a silabisi și rezultatul ei.

A SILABISÍ ~ésc tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. /<ngr. sillávisa

silabisì v. a împreuna literele în silabe.

*silabisésc v. tr. (ngr. syllavizo infl. de silabă). Citesc silabă cu silabă ca să învăț a citi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silabisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silabisésc, imperf. 3 sg. silabiseá; conj. prez. 3 să silabiseáscă

silabisíre s. f., g.-d. art. silabisírii; pl. silabisíri

arată toate definițiile

Intrare: silabisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabisi
  • silabisire
  • silabisit
  • silabisitu‑
  • silabisind
  • silabisindu‑
singular plural
  • silabisește
  • silabisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabisesc
(să)
  • silabisesc
  • silabiseam
  • silabisii
  • silabisisem
a II-a (tu)
  • silabisești
(să)
  • silabisești
  • silabiseai
  • silabisiși
  • silabisiseși
a III-a (el, ea)
  • silabisește
(să)
  • silabisească
  • silabisea
  • silabisi
  • silabisise
plural I (noi)
  • silabisim
(să)
  • silabisim
  • silabiseam
  • silabisirăm
  • silabisiserăm
  • silabisisem
a II-a (voi)
  • silabisiți
(să)
  • silabisiți
  • silabiseați
  • silabisirăți
  • silabisiserăți
  • silabisiseți
a III-a (ei, ele)
  • silabisesc
(să)
  • silabisească
  • silabiseau
  • silabisi
  • silabisiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silabiza
  • silabizare
  • silabizat
  • silabizatu‑
  • silabizând
  • silabizându‑
singular plural
  • silabizea
  • silabizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silabizez
(să)
  • silabizez
  • silabizam
  • silabizai
  • silabizasem
a II-a (tu)
  • silabizezi
(să)
  • silabizezi
  • silabizai
  • silabizași
  • silabizaseși
a III-a (el, ea)
  • silabizea
(să)
  • silabizeze
  • silabiza
  • silabiză
  • silabizase
plural I (noi)
  • silabizăm
(să)
  • silabizăm
  • silabizam
  • silabizarăm
  • silabizaserăm
  • silabizasem
a II-a (voi)
  • silabizați
(să)
  • silabizați
  • silabizați
  • silabizarăți
  • silabizaserăți
  • silabizaseți
a III-a (ei, ele)
  • silabizea
(să)
  • silabizeze
  • silabizau
  • silabiza
  • silabizaseră
silabisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silabizi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silabisire
silabisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silabisire
  • silabisirea
plural
  • silabisiri
  • silabisirile
genitiv-dativ singular
  • silabisiri
  • silabisirii
plural
  • silabisiri
  • silabisirilor
vocativ singular
plural
silabisare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavisire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silabizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silabizare
  • silabizarea
plural
  • silabizări
  • silabizările
genitiv-dativ singular
  • silabizări
  • silabizării
plural
  • silabizări
  • silabizărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silabisi silabiza silabisa silabizi silavisi

  • 1. A pronunța sau a citi despărțind cuvintele în silabe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Cine-l citește sau de pizmă e coprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. MACEDONSKI, O. I 128.
      surse: DLRLC
    • Esop, pe care-l silabisim pe băncie școalei. NEGRUZZI, S. I 336.
      surse: DLRLC
    • absolut Bătrînul înmuie vîrful creionului în gură și, aplecîndu-se asupra hîrtiei întinse pe genunchi, îi trecu numele sub ale celorlalți, silabisind. MIHALE, O. 489.
      surse: DLRLC
    • absolut Pe vremea aceea, copiii silabiseau în cor și învățau buchile. SADOVEANU, E. 88.
      surse: DLRLC
    • absolut Copiii începuseră să silabisească pe rîndurile cenușii. C. PETRESCU, C. V. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A pronunța sau a citi rar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucheri
    • 1.2. figurat A descifra cu greutate o inscripție, un text etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pietre știrbite de pe care se căznesc cărturarii să silabisească fala trecută. La TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

silabisire silabisare silavisire silabizare

  • 1. Acțiunea de a silabisi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi silabisi
    surse: DEX '98 DEX '09