SIHASTRĂ, sihastre, s. f. (Rar) Femeie care trăiește retrasă de lume; pustnică. Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87. ◊ (Adjectival) O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357. (Fig.) Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195.