2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sidero2 [At: DN3 / E: fr sidero cf gr σίδερον] Element prim de compunere savantă cu semnificația „fier”.

sidero1 [At: DN4 / E: fr sidéro cf lat sidus, -eris] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Stea (1). 2 Astru (1).

SIDERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fier”, „de fier”, „feros”. [< fr. sidéro-, cf. gr. sideros – fier].

SIDER(O)2- elem. „fier”. (< fr. sidér/o/-, cf. gr. sideros)

SIDER(O)1- elem. „astru, stea”. (< fr. sidér/o/-, cf. lat. sidus, -eris)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SIDERO-2 „stea, astral”. ◊ L. sidas, eris „astru, stea” > fr. sidéro-, engl. id. > rom. sidero-.~stat (v. -stat), s. n., aparat destinat să anuleze pentru observator mișcarea aparentă a aștrilor.

SIDERO-1 „fier, feric, feruginos”. ◊ gr. sideros „fier” > fr. sidéro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sidero-.~blast (v. -blast), s. n., celulă a măduvei osoase, care conține incluziuni ferice și nu hemoglobinice; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie conținînd incluziuni ferice și nu hemoglobinice; ~fil (v. -fil1), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care alcătuiește zona centrală a globului terestru. 2. (Despre bacterii) Care preferă substraturile feroase; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate a unor bacterii pentru fier; ~fob (v. -fob), adj., (despre bacterii) care evită substraturile feroase; ~grafie (v. -grafie), s. f., arta gravării în fier; ~lit (v. -lit1), s. m., meteorit format aproape numai din fier; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantității de fier din sînge; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare a fierului în țesuturile organice; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru detectarea prezenței unui corp feros în ochi; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., tehnica confecționării potcoavelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a fierului și a compușilor lui; ~trof (v. -trof), adj., (despre bazine acvatice) cu cantități mari de săruri de fier.

SIDER-, v. SIDERO-1.~emie (v. -emie), s. f., prezență a fierului în sînge; ~urgie (v. -urgie), s. f., 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui. 2. Metalurgie a fierului; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a fierului în urină.

Intrare: sidero (pref. - fier)
sidero1 (pref. - fier)
prefix (I7-P)
  • sidero
Intrare: sidero (pref. - stea)
sidero2 (pref. - stea)
prefix (I7-P)
  • sidero