2 intrări

  • sicră
  • sicriu săcriu secriu sicrin sacriu săcrei săcri săcrii săcrin sâcriu scarin secrei secrin sicrei sicrid

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sicrei[1] sn vz sicriu

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SĂCRÍU s. n. v. sicriu.

SICRÍN s. n. v. sicriu.

SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă. 2. (Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [Var.: săcríu, secríu, sicrín s. n.] – Din magh. szekrény.

SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă. 2. (Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [Var.: săcríu, secríu, sicrín s. n.] – Din magh. szekrény.

sâcrin[1] sn vz sicriu

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sâcriin LauraGellner

sicră sf [At: CABA, SĂL. / Pl: ~re / E: mg szikra] (Reg) Scânteie (1).

arată toate definițiile

Intrare: sicră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicră
  • sicra
plural
  • sicre
  • sicrele
genitiv-dativ singular
  • sicre
  • sicrei
plural
  • sicre
  • sicrelor
vocativ singular
plural
Intrare: sicriu
  • silabație: si-criu
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicriu
  • sicriul
  • sicriu‑
plural
  • sicrie
  • sicriele
genitiv-dativ singular
  • sicriu
  • sicriului
plural
  • sicrie
  • sicrielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săcriu
  • săcriul
  • săcriu‑
plural
  • săcrie
  • săcriele
genitiv-dativ singular
  • săcriu
  • săcriului
plural
  • săcrie
  • săcrielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secriu
  • secriul
  • secriu‑
plural
  • secrie
  • secriele
genitiv-dativ singular
  • secriu
  • secriului
plural
  • secrie
  • secrielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sicrin
  • sicrinul
  • sicrinu‑
plural
  • sicrine
  • sicrinele
genitiv-dativ singular
  • sicrin
  • sicrinului
plural
  • sicrine
  • sicrinelor
vocativ singular
plural
sacriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcrei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcrii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săcrin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâcriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scarin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secrei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
secrin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sicrei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sicrid
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sicriu săcriu secriu sicrin sacriu săcrei săcri săcrii săcrin sâcriu scarin secrei secrin sicrei sicrid

  • 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coșciug raclă 3 exemple
    exemple
    • Privește cu luare-aminte în groapa unde e coborît sicriul tatălui său. SADOVEANU, E. 258.
      surse: DLRLC
    • În lumina lină a după-amiezii... trecea lin dricul alb, cu sicriul alb, sub coroanele albe. C. PETRESCU, O. P. I 72.
      surse: DLRLC
    • Nu-mi trebuie flamuri Nu voi sicriu bogat. EMINESCU, O. I 216.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Acum mobilele au plecat închise în sicrie de lemn. C. PETRESCU, C. V. 356.
      surse: DLRLC
    • Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU, F. J. 228.
      surse: DLRLC

etimologie: