3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

siclit sn vz siclet

siclet sn [At: AMIRAS, LET. III, 150/19 / V: (reg) ~lit / A și: (reg) siclet / Pl: ~e, ~uri / E: tc siklet] 1 (Înv) Necaz. 2 (Îlav) A ~ În semn de supărare. 3 (Îvr) Sărăcie (3). 4 (Reg; îf siclit) Năduf.

șicli [At: A V, 20 / Pzi: ~lesc / E: ns cf șiclu1] 1-2 vtr (Buc; Mol) A (se) îmbiba cu murdărie, mai ales cu substanțe unsuroase. 3 vr (Reg; d. părul1 oamenilor) A deveni lipicios. 4 vt (Reg; c. i. ouă) A trata cu șicleală (3), pentru fixarea culorii.

șiclit, ~ă a [At: C. PETRESCU, R. DR. 237 / Pl: ~iți, ~e / E: șicli] 1 (Mol; Buc;obiecte) Murdar. 2 (Mol; Buc; d. părul1 oamenilor) Lipicios. 3 (Buc; d. terenuri) Acoperit cu mâl. 4 (Buc; d. metale) Coclit2 (2). 5 (Buc; d. lichide) Amestecat cu o substanță murdară și unsuroasă.

ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.

ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie.

siclet n. pop. (cauză de) neliniște: să nu le spuie sicletu POP. [Turc. SYKLET].

siclét n., pl. e (turc. syklét). Vechĭ. Opresiune, suferință, poruncă aspră pe capu cuĭva. Azĭ Mold. sud (siclet și siclit). Mare opresiune în răsuflare din pricina spaimeĭ, întristăriĭ saŭ spațiuluĭ strîmt în care te afli și nu te poțĭ mișca: îmĭ venea siclit. V. stenahorie și năplăĭală.

șiclésc v. tr. (cp. cu cleĭ). Est. Se zice despre păr cînd te scalzĭ în apă sărată și se prinde de el un fel de cleĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SICLÉT s. v. necaz, neplăcere, supărare.

siclet s. v. NECAZ. NEPLĂCERE. SUPĂRARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

siclét (-te), s. n. – Gîrbovire, năduf, necaz, greutate. Tc. (per.) siklet (Șeineanu, III, 108), cf. ngr. σεϰλέτι, alb. siklet. Sec. XVIII, înv. și Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

siclét, sicléturi, s.n. 1. (înv. și pop.) cauză de neliniște, motiv. 2. (înv.) supărare, necaz. 3. (înv.) lipsă, sărăcie. 4. (reg.; în forma: sichit) năduf.

șiclí, șiclésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) îmbiba, a (se) acoperi cu murdărie, cu substanțe unsuroase. 2. (refl.; despre păr) a deveni slinos, lipicios, aspru. 3. (despre ouă) a trata ouăle, înainte de vopsire, cu o soluție preparată din zer fierbinte și piatră acră, pentru fixarea culorii.

șiclít, șiclítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte) murdar; năclăit (de murdărie). 2. (despre terenuri) mâlit, cu mâl. 3. (despre metale) coclit. 4. (despre lichide) amestecat cu o substanță murdară și unsuroasă.

Intrare: siclet
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siclet
  • sicletul
  • sicletu‑
plural
  • siclete
  • sicletele
genitiv-dativ singular
  • siclet
  • sicletului
plural
  • siclete
  • sicletelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siclet
  • sicletul
  • sicletu‑
plural
  • sicleturi
  • sicleturile
genitiv-dativ singular
  • siclet
  • sicletului
plural
  • sicleturi
  • sicleturilor
vocativ singular
plural
siclit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șicli
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șicli
  • șiclire
  • șiclit
  • șiclitu‑
  • șiclind
  • șiclindu‑
singular plural
  • șiclește
  • șicliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șiclesc
(să)
  • șiclesc
  • șicleam
  • șiclii
  • șiclisem
a II-a (tu)
  • șiclești
(să)
  • șiclești
  • șicleai
  • șicliși
  • șicliseși
a III-a (el, ea)
  • șiclește
(să)
  • șiclească
  • șiclea
  • șicli
  • șiclise
plural I (noi)
  • șiclim
(să)
  • șiclim
  • șicleam
  • șiclirăm
  • șicliserăm
  • șiclisem
a II-a (voi)
  • șicliți
(să)
  • șicliți
  • șicleați
  • șiclirăți
  • șicliserăți
  • șicliseți
a III-a (ei, ele)
  • șiclesc
(să)
  • șiclească
  • șicleau
  • șicli
  • șicliseră
Intrare: șiclit
șiclit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiclit
  • șiclitul
  • șiclitu‑
  • șicli
  • șiclita
plural
  • șicliți
  • șicliții
  • șiclite
  • șiclitele
genitiv-dativ singular
  • șiclit
  • șiclitului
  • șiclite
  • șiclitei
plural
  • șicliți
  • șicliților
  • șiclite
  • șiclitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șicli

  • 1. regional A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase).
    surse: DLRLC DLRM 2 exemple
    exemple
    • Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Tot i se șiclea inima la gîndul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VIII 193.
      surse: DLRLC

etimologie: