2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

siciu n. partea arșicului ce stă pe pământ: la cine cade arșicul siciu, iea armășia ISP. [Turc. SYK, compact].

SICI, sici, s. m. Partea ovală și fără adâncituri a arșicului. – Din tc. sik.

SICI, sici, s. m. Partea ovală și fără adâncituri a arșicului. – Din tc. sik.

SICI, sici, s. m. Partea ovală și fără adîncituri a arșicului. Partea dimpotrivă [a arșicului], care stă pe pămînt, se numește sici. ISPIRESCU, la CADE.

sícĭ n., pl. urĭ (turc. sicn, temniță, siccan, temnicer). Munt. vest. Armaș la arșic. V. armaș, domn, beĭ, cĭucĭubeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SICI s. armaș, vizir. (~ la arșic, în jocul de arșice.)

SICI s. armaș, vizir. (~ la arșic, în jocul de arșice.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

síci (-iuri), s. n.1. Parte rotunjită a arșicului. – 2. Armaș, ministru al poliției, slujbă care se obține la jocul de arșice, la tragerea cu fața în sus. Origine îndoielnică. După Tiktin, din tc. sicn „închisoare”, seccan „temnicer”; mai puțin probabil din tc. sik „masiv” (Șeineanu, II, 321).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sici2 s.n. (înv.) sediu al organizației cazacilor zaporojeni.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sici, siciuri s. n. partea scobită a arșicului de miel (perdantă în jocul de copii „siciu-bei”)

siciu-bei expr. (înv.) joc de copii în care se folosesc arșicele de miel.

Intrare: siciu
siciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sici
  • siciul
  • siciu‑
plural
  • sici
  • sicii
genitiv-dativ singular
  • sici
  • siciului
plural
  • sici
  • sicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)