3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sia i [At: ARHIVA, XXIV, 236 / V: siia[1] / E: tc siya] (Reg) Cuvânt cu care se dă comanda de mers înapoi unei ambarcațiuni.

  1. În referința încrucișată, această variantă este accentuată: siia LauraGellner

sia saŭ (corect) siĭa (Dun.), interj, care exprimă comanda de a se vîsli înapoĭ, de a da vasuluĭ mișcare înapoĭ (turc. slĭa). V. vira.

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... – Din sl. svĕniti sen.

sfii vr [At: PSALT. HUR. 59V/6 / V: (îrg) sfei, sii, sâi, (înv) svii, (reg) shii, fii, hii / Pzi: ~iesc / E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme2 (1). 2 (Udp „de” care indică ființe sau manifestări ale lor) A se reține de la ceva. 3 (Înv; îe) A-și ~ cuvântul A se teme să spună în mod deschis ceea ce gândește. 4 (D. oameni) A avea un sentiment de reținere (din cauza absenței îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de cineva sau de ceva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcții etc.) Si: a se jena, a se rușina, (îrg) a se stânjeni (5), (înv) a se stidi, (îvr) a se scandalisi, (reg) a se teși. 5 (Înv; îe) A-și ~ inima A se simți rușinat. 6 (Asr) A se îndoi. 7 (Îvr) A se abate2 (1). 8 (Îrg) A se feri (19). 9 (Mol; d. cai; îf sâi) A se speria. 10 (Îrg) A se zgârci. 11 (Pex) A-și târî picioarele din cauza durerii. 12 (Reg; îf shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mâncare).

siia[1] i vz sia

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: siia LauraGellner

SFII, sfiesc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine rezervată sau șovăielnică, impusă de timiditate, de nesiguranță, de teamă sau de rușine; a fi lipsit de îndrăzneală, a se jena să... Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. ♦ Tranz. fact. (Astăzi numai popular) A intimida, a înfricoșa. Gîra-mîra nu-l sfiește. PANN, la TDRG. (În forma sii) Ce-l tremură, ce-l siește? I. CR. III 144. – Variante: (astăzi numai popular) i (DRĂGHICI, R. 239, ȘEZ. VII 142), sii vb. IV.

ȘIU, ȘIE, șii, adj. (Regional, despre terenuri; și substantivat) Nisipos. În Mehedinți pămînturile cele nesipoase se numesc șii. I. IONESCU, M. 54.

ȘIU, ȘIE, șii, adj. (Reg., despre terenuri) Nisipos.

A SFII ~esc tranz. A face să se sfiască; a rușina; a jena. /<sl. svĕniti sen

A SE SFII mă ~esc intranz. A fi cuprins de rușine; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<sl. svĕniti sen

sfiì v. 1. a se teme: s’a sfiit să meargă în pădure; 2. a fi sfios: nu te sfii să vorbești. [Vechiu-rom. sfiì = slav. SŬVITI SĒ, a se strânge la sine].

siì v. Mold. a se sfii: de ce vă siiți de noi? AL. [V. sfiì].

șiu n. V. șuiu: chip șiu și mândreț POP.

sfiésc (mă) v. refl. (vsl. sŭviti și svĭenitĭ sen, a te abține1; bg. svĭenĭy se, îs timid, mă sfiesc). Mă cam tem, daŭ semne de frică: acest cal se sfieșie de automobil. Simt respect orĭ frică: copiiĭ se sfiesc de părințĭ, s’a sfiit să vorbească. – În est și sfĭesc. Vechĭ siesc (ca la Dos. V. S. 24 Fb.).[1]

  1. 1. În original greșit: a te obține (după îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfii (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfiesc, 3 sg. se sfiește (desp. sfi-eș-), imperf. 1 sg. mă sfiam (desp. sfi-am), perf. s. 1 sg. mă sfiii; conj. prez. 1 sg. să mă sfiesc, 3 să se sfiască; imper. 2 sg. afirm. sfiește-te, ger. sfiindu-mă (desp. sfi-in-)

!sfii (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfiește, imperf. 3 sg. se sfia; conj. prez. 3 să se sfiască; ger. sfiindu-se

sfii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfiesc, imperf. 3 sg. sfia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfiască; ger. sfiind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stânjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

SFII vb. a se jena, a se rușina, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scăndăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfii (-iesc, -it), vb. refl.1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Var. Mold. sîi, sii și der. Sl. svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), cf. bg. svenjă se.Der. sfială, s. f. (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (var. sfielnic, sfieț), adj. (timid, retras, rușinos); sfiiciune, s. f. (timiditate); sființă, s. f. (înv., timiditate); sfiicios, adj. (timid).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sia! interj. (reg.) strigăt cu care se dă unei ambarcațiuni comanda de mers înapoi.

sii, siesc, vb. IV refl. (reg.) a se sfii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SÂI, râu, afl. stg. al Dunării în amonte de Turnu Măgurele; 81 km. Izv. din C. Boian și curge paralel și în apropiere de cursul inferior al Oltului. Este un vechi curs, părăsit, al Oltului, fapt pentru care mai este denumit, sugestiv, Oltu Mic.

Intrare: sia
sia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sfii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfii
  • sfiire
  • sfiit
  • sfiitu‑
  • sfiind
  • sfiindu‑
singular plural
  • sfiește
  • sfiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfiesc
(să)
  • sfiesc
  • sfiam
  • sfiii
  • sfiisem
a II-a (tu)
  • sfiești
(să)
  • sfiești
  • sfiai
  • sfiiși
  • sfiiseși
a III-a (el, ea)
  • sfiește
(să)
  • sfiască
  • sfia
  • sfii
  • sfiise
plural I (noi)
  • sfiim
(să)
  • sfiim
  • sfiam
  • sfiirăm
  • sfiiserăm
  • sfiisem
a II-a (voi)
  • sfiiți
(să)
  • sfiiți
  • sfiați
  • sfiirăți
  • sfiiserăți
  • sfiiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfiesc
(să)
  • sfiască
  • sfiau
  • sfii
  • sfiiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • sâiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâiesc
(să)
  • sâiesc
  • sâiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • sâiești
(să)
  • sâiești
  • sâiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • sâiește
(să)
  • sâiască
  • sâia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • sâiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • sâiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • sâiesc
(să)
  • sâiască
  • sâiau
  • i
  • iseră
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sii
  • siire
  • siit
  • siitu‑
  • siind
  • siindu‑
singular plural
  • siește
  • siiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • siesc
(să)
  • siesc
  • siam
  • siii
  • siisem
a II-a (tu)
  • siești
(să)
  • siești
  • siai
  • siiși
  • siiseși
a III-a (el, ea)
  • siește
(să)
  • siască
  • sia
  • sii
  • siise
plural I (noi)
  • siim
(să)
  • siim
  • siam
  • siirăm
  • siiserăm
  • siisem
a II-a (voi)
  • siiți
(să)
  • siiți
  • siați
  • siirăți
  • siiserăți
  • siiseți
a III-a (ei, ele)
  • siesc
(să)
  • siască
  • siau
  • sii
  • siiseră
svii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
shii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șiu
șiu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiu
  • șiul
  • șiu‑
  • șie
  • șia
plural
  • șii
  • șiii
  • șii
  • șiile
genitiv-dativ singular
  • șiu
  • șiului
  • șii
  • șiei
plural
  • șii
  • șiilor
  • șii
  • șiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfii, sfiescverb

  • 1. A fi reținut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de rușine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se rușina de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trage cu urechea și Alexandru Glanetașu... sfiindu-se totuși să se vîre între bogătași. REBREANU, I. 14. DLRLC
    • format_quote [Cei trei frați] s-au sfiit să meargă mai departe. SBIERA, P. 5. DLRLC
    • format_quote [Boierii] sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie [lui Lăpușneanu] să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • format_quote Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU, P. F. 3. DLRLC
    • format_quote Veneam de la țară. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. GALACTION, O. I 14. DLRLC
    • format_quote Mă rătăcisem căscînd gura în toate părțile... și ascultînd la miile de păsărele ce cîntau pe rămurele și fără a se sfii de mine. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
etimologie:

șiu, șieadjectiv

  • 1. regional (și) substantivat Despre terenuri: nisipos. DLRLC DLRM
    sinonime: nisipos
    • format_quote În Mehedinți pămînturile cele nesipoase se numesc șii. I. IONESCU, M. 54. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic