opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m’a sgâriat; 2. a roade d’asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI].

ZGÎRIE-NORI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. [în S.U.A.] milioane de șomeri bătătoresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1. ◊ (Adjectival, invar.) Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RAEEA, O. 134.

ZGÎRIE-NORI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. – Din zgîrie + nor (după it. gratta-nuvole, engl. sky-scraper).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgârie-nori (desp. -ri-e-) s. m., pl. zgârie-nori, art. zgârie-norii

zgârie-nori (-ri-e-) s. m., pl. zgârie-nori

zgârie-nori s. m. (sil. -ri-e-)

sgârie-nori invar.

sgâriu, -rii 2, -rie 3, -riam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂRIE-NORI s. (englezism) building.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgîria (-ii, -at), vb. – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Var. zgîria. Megl. zgair, zgăirari. Lat. excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), cf. it. scuoiato, prov. escoriatz (Rom., II, 341). Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria < sl. sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din sec. XVII, dăria, sderia, din sl., dar probabil diferite de vb. sgîria); din lat. *excariāre, de la caries (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; cf. împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un lat. *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch. Rom., VI, 267); din v. germ. skeren, cf. calabr. sgarrare, milan. szagá (Pușcariu, Dacor., I, 604); din lat. scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 7662); din lat. *scaberāre < scaber (Candrea). Der. sgîrie-brînză, s. m. (avar, zgîrcit); sgîriac (var. sgîrieci), s. n. (compas de tîmplar); sgîrie-nori, s. m. (bloc înalt), traducere din fr. gratte-ciel; sgîrîietură, s. f. (tăietură superficială); sgîrios, adj. (care zgîrie).

ZGÎRIE-NORI s. m. (v. zgîria (3)) [sil. -ri-e-] (trad. din fr. gratte-ciel) [morf. DOOM]

Intrare: sgâria
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sgâria
  • sgâriere
  • sgâriat
  • sgâriatu‑
  • sgâriind
  • sgâriindu‑
 singular plural
  • sgârie
  • sgâriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sgârii
 (să)
  • sgârii
  • sgâriam
  • sgâriai
  • sgâriasem
a II-a (tu)
  • sgârii
 (să)
  • sgârii
  • sgâriai
  • sgâriași
  • sgâriaseși
a III-a (el, ea)
  • sgârie
 (să)
  • sgârie
  • sgâria
  • sgârie
  • sgâriase
plural I (noi)
  • sgâriem
 (să)
  • sgâriem
  • sgâriam
  • sgâriarăm
  • sgâriaserăm
  • sgâriasem
a II-a (voi)
  • sgâriați
 (să)
  • sgâriați
  • sgâriați
  • sgâriarăți
  • sgâriaserăți
  • sgâriaseți
a III-a (ei, ele)
  • sgârie
 (să)
  • sgârie
  • sgâriau
  • sgâriară
  • sgâriaseră
Intrare: zgârie-nori
  • silabație: zgâ-ri-e-nori info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
plural
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
genitiv-dativ singular
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
plural
  • zgârie-nori
  • zgârie-nori
vocativ singular —
plural —
sgârie-nori substantiv masculin
  • silabație: sgâ-ri-e-nori info
substantiv masculin compus
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sgârie-nori
  • sgârie-nori
plural
  • sgârie-nori
  • sgârie-nori
genitiv-dativ singular
  • sgârie-nori
  • sgârie-nori
plural
  • sgârie-nori
  • sgârie-nori
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgârie-nori, zgârie-norisubstantiv masculin invariabil

  • 1. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. DLRLC
    sinonime: building
    • format_quote [În S.U.A.] milioane de șomeri bătătoresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RALEA, O. 134. DLRLC
etimologie:
  • zgârie + nor (după limba italiană gratta-nuvole, limba engleză sky-scraper). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic