O definiție pentru sgalț


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgalț (-țuri), s. n. – (Arg.) Cravată. – Var. zgalț. Germ. Halstuch, de unde și rus. galstukgalstus, s. n. (cravată), cf. Cihac, II, 281 și potgalț.

Intrare: sgalț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sga
  • sgalțul
  • sgalțu‑
plural
  • sgalțuri
  • sgalțurile
genitiv-dativ singular
  • sga
  • sgalțului
plural
  • sgalțuri
  • sgalțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)