2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfrământa vr [At: GRAIUL, I, 519 / Pzi: sfrământ / E: s- + frământa] (Reg) 1-2 A se frământa (19-20).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfrământá, sfrământ, vb. I refl. (reg.) a se frământa.

Intrare: sfrământare
sfrământare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfrământare
  • sfrământarea
plural
  • sfrământări
  • sfrământările
genitiv-dativ singular
  • sfrământări
  • sfrământării
plural
  • sfrământări
  • sfrământărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sfrământa
sfrământa verb grupa I conjugarea I
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfrământa
  • sfrământare
  • sfrământat
  • sfrământatu‑
  • sfrământând
  • sfrământându‑
singular plural
  • sfrământă
  • sfrământați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfrământ
(să)
  • sfrământ
  • sfrământam
  • sfrământai
  • sfrământasem
a II-a (tu)
  • sfrămânți
(să)
  • sfrămânți
  • sfrământai
  • sfrământași
  • sfrământaseși
a III-a (el, ea)
  • sfrământă
(să)
  • sfrământe
  • sfrământa
  • sfrământă
  • sfrământase
plural I (noi)
  • sfrământăm
(să)
  • sfrământăm
  • sfrământam
  • sfrământarăm
  • sfrământaserăm
  • sfrământasem
a II-a (voi)
  • sfrământați
(să)
  • sfrământați
  • sfrământați
  • sfrământarăți
  • sfrământaserăți
  • sfrământaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfrământă
(să)
  • sfrământe
  • sfrământau
  • sfrământa
  • sfrământaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)