3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfitui vtr [At: ARH. OLT. XXI, 275 / Pl: ~esc / E: s- + fitui] (Reg) 1-2 A (se) termina.

șfițui1 vr [At: LEXIC REG. 108 / Pzi: ? / E: șfiț + -ui] (Buc) A face baie1.

șfițui2 vi [At: LEXIC REG. 108 / Pzi: ? / E: ger schwitzen „a transpira”] (Buc) A lucra din greu.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfituí, sfituiésc, vb. IV (reg.) a (se) termina.

șfițuí1, șfițuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbăia.

șfițuí2, șfițuiésc, vb. IV (reg.) a lucra din greu.

Intrare: sfituit
sfituit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfituit
  • sfituitul
  • sfituitu‑
  • sfitui
  • sfituita
plural
  • sfituiți
  • sfituiții
  • sfituite
  • sfituitele
genitiv-dativ singular
  • sfituit
  • sfituitului
  • sfituite
  • sfituitei
plural
  • sfituiți
  • sfituiților
  • sfituite
  • sfituitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfitui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfitui
  • sfituire
  • sfituit
  • sfituitu‑
  • sfituind
  • sfituindu‑
singular plural
  • sfituiește
  • sfituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfituiesc
(să)
  • sfituiesc
  • sfituiam
  • sfituii
  • sfituisem
a II-a (tu)
  • sfituiești
(să)
  • sfituiești
  • sfituiai
  • sfituiși
  • sfituiseși
a III-a (el, ea)
  • sfituiește
(să)
  • sfituiască
  • sfituia
  • sfitui
  • sfituise
plural I (noi)
  • sfituim
(să)
  • sfituim
  • sfituiam
  • sfituirăm
  • sfituiserăm
  • sfituisem
a II-a (voi)
  • sfituiți
(să)
  • sfituiți
  • sfituiați
  • sfituirăți
  • sfituiserăți
  • sfituiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfituiesc
(să)
  • sfituiască
  • sfituiau
  • sfitui
  • sfituiseră
Intrare: șfițui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șfițui
  • șfițuire
  • șfițuit
  • șfițuitu‑
  • șfițuind
  • șfițuindu‑
singular plural
  • șfițuiește
  • șfițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șfițuiesc
(să)
  • șfițuiesc
  • șfițuiam
  • șfițuii
  • șfițuisem
a II-a (tu)
  • șfițuiești
(să)
  • șfițuiești
  • șfițuiai
  • șfițuiși
  • șfițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șfițuiește
(să)
  • șfițuiască
  • șfițuia
  • șfițui
  • șfițuise
plural I (noi)
  • șfițuim
(să)
  • șfițuim
  • șfițuiam
  • șfițuirăm
  • șfițuiserăm
  • șfițuisem
a II-a (voi)
  • șfițuiți
(să)
  • șfițuiți
  • șfițuiați
  • șfițuirăți
  • șfițuiserăți
  • șfițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șfițuiesc
(să)
  • șfițuiască
  • șfițuiau
  • șfițui
  • șfițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)