2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfitoc sn vz sfeștoc

SFITOC s.n. 1. (ȚR) Text scris pe hîrtie sau pergament în formă de sul; act. Și au scris și sfitocul, puind închipuirea legii. PAN., 24r. Și cînd au scris sfitocul și-l iscăliră sfinții părinți, îndată cătră coșciugurile sfinților părinți celor răpăosati să dusără si zisără vorbă către dînsii. PAN., 24v; cf. PAN., 25r. 2. (Mold.) Mănunchi, snop. (Fig.) Și iată alt tînăr cu chipul albu țiind în mina sa un sfitoc de foc. VSV 1691, 146r; cf. VSV 1742, 198v. Etimologie: rus. svitok bg. svităk.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.

sfeștoc sn [At: NEGRUZZI, S. I. 324 / V: (reg) ~estioc, sfet~, sfiștioc, sfiș~, sfit~, savast~, fiștioc, fiș~ / Pl: ~oace / E: ns cf rs свиток, bg свитък „sul, rulou”] Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfințită Si: mătăuz, pămătuf, (îrg) stropitor, (reg) struț1 (7).

SFEȘTÓC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc cu care preotul stropește cu aghiasmă. Apoi, cu sfeștoc de busuioc legat cu beteală de aur, stropi cu apă sfințită. HOGAȘ, DR. II 62. Dă cuviosului un sfeștoc de busuioc proaspăt. NEGRUZZI, S. I 324.

SFEȘTÓC ~oáce n. bis. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă în timpul slujbei religioase. /cf. rus. svitoc, bulg. svităk

sfeștoc n. mătăuz: un sfeștoc de busuioc proaspăt NEGR. [Tras din sfeștanie].

sfiștóc și fiștóc, sfeștóc și feștóc (Mold.) și sfitóc (Dor.) n., pl., oace (vsl. sŭvitŭkŭ și -okŭ, tom, secțiune, d. sŭviti, a învâlătuci; bg. svitŭk, sîrb. svitak, pachet; rus. svitok, sul de hîrtie, de unde rom. „sul, vălătuc, mănuchĭ, sfitoc”, infl. și de sfeștanie). Mătăuz, cĭurlez, pomătuf, buchețel de busuĭoc cu care se împrăștie agheazma. L. V. (după rus.). Vălătuc, sul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFEȘTÓC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.)

SFEȘTOC s. (BIS.) mătăuz, pămătuf. (~ pentru aghesmuit.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfitóc (-oáce), s. n. – Sul, rulou. Sl. sŭvitŭkŭ, rus. svitok (Tiktin).

Intrare: sfitoc
sfitoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sfeștoc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeștoc
  • sfeștocul
  • sfeștocu‑
plural
  • sfeștoace
  • sfeștoacele
genitiv-dativ singular
  • sfeștoc
  • sfeștocului
plural
  • sfeștoace
  • sfeștoacelor
vocativ singular
plural
savastoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfestioc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfetoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfiștioc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfiștoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfitoc
  • sfitocul
  • sfitocu‑
plural
  • sfitoace
  • sfitoacele
genitiv-dativ singular
  • sfitoc
  • sfitocului
plural
  • sfitoace
  • sfitoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfeștoc savastoc sfestioc sfetoc sfiștioc sfiștoc sfitoc

  • 1. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mătăuz pămătuf attach_file 2 exemple
    exemple
    • Apoi, cu sfeștoc de busuioc legat cu beteală de aur, stropi cu apă sfințită. HOGAȘ, DR. II 62.
      surse: DLRLC
    • Dă cuviosului un sfeștoc de busuioc proaspăt. NEGRUZZI, S. I 324.
      surse: DLRLC

etimologie: